Articles Tagged: cum se pronunta

SPONGIER ~i substantiv masculin, 1) la pl. Clasă de nevertebrate marine (rar dulcicole) cu corpul silicios sau calcaros, care absoarbe prin pori apa împreună cu hrana din ea (reprezentant: buretele de mare). 2) Animal din această clasă. [Sil. -gi-er]. Din fr. spongiaires. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spongiaires. (sursa DEX ’09)

SPONDEU ~e substantiv neutru, Picior de vers compus din două silabe accentuate (în metrica modernă) sau din două silabe lungi (în metrica antică). Din lat. spondeus, fr. spondee. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spondeus. (sursa DEX ’09)

SPONCĂ ~ci substantiv feminin, Piesă de metal constând din două elemente (în formă de cârlig cu inel) care servește pentru a încheia o haină; copcă. * Pe ~ci în cantitate mică. Din rus. sponka, ucr. špon’ka, pol. Szponka. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă sponka. (sursa DEX ’09)

SPOLOCANIE ~i substantiv feminin, (în biserica ortodoxă) Prima zi a postului mare. Din ucr. spolokanje. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană spolokanje. (sursa DEX ’09

SPOLIAT ~tă (~ți, ~te) 1) adj., Care este deposedat (prin forță sau înșelăciune) de bunurile sale. 2) Care este privat (în mod abuziv) de drepturi și libertăți. Din lat. spoliare, fr. spolier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spoliare. (sursa DEX ’09)

SPOITOR ~oare (~ori, ~oare) substantiv masculin și feminin, Persoană care se ocupă cu spoitul vaselor de aramă. Din sl. supojiti + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă supojiti. (sursa DEX ’09)

SPOIALĂ ~ieli substantiv feminin, 1) v. A SPOI. 2) Strat subțire de metal inoxidabil protector. 3) fig. Lucru superficial care produce o impresie înșelătoare; poleială; pospăială. [G.-D. spoielii; Sil. spo-ia-] Din a supojiti + suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă supojiti. (sursa DEX ’09)

SPLINUȚĂ ~e substantiv feminin, Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu flori mari, prelungi, dințate, care crește prin păduri, tufărișuri și fânețe, fiind folosită în scopuri medicinale. Din ngr. splina + suf. ~uță. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă splina. (sursa DEX ’09

SPLINT ~uri substantiv neutru, Cui de siguranță. Din engl. splint. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză splint. (sursa DEX ’09)

SPLINĂ ~e substantiv feminin, 1) (la om și la animale) Organ de producere a limfocitelor, situat în regiunea stângă a cavității abdominale. 2) Plantă erbacee, neramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene-aurii, care crește prin locuri umbroase și umede. Din ngr. splina, lat. splen. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă splina. (sursa DEX ’09)