SPORT ~uri substantiv neutru, Totalitate de exerciții fizice și de jocuri practicate metodic și sistematic în vederea întăririi organismului, dezvoltării voinței și a obținerii unor performanțe. ~ de iarnă. Sală de ~. Din engl., fr. sport. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză sport. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sporogeneză
SPOROGENEZĂ substantiv feminin, bot. Proces de formare a sporilor; sporulație. Din fr. sporogeneze. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporogeneze. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sporofit
SPOROFIT ~e substantiv neutru, 1) la pl. Grup de plante inferioare care se înmulțesc prin spori (reprezentanți: algele, ciupercile, lichenii, ferigile etc.); criptogamă. 2) Plantă din acest grup. Din fr. sporophyte. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporophyte. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sporofilă
SPOROFILĂ ~e substantiv feminin, bot. Frunze care poartă sporangele. Din fr. sporophylle. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporophylle. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: spornic
SPORNIC ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care are spor; care sporește. Muncă ~că. 2) (mai ales despre alimente) Care nu se consumă repede; care ține mult. 3) Care există din belșug; îmbelșugat; abundent. Din sl. sporinu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sporinu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sporit
SPORIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPORI. 2) adj., Care este mai mare, luat în raport cu ceva normal; crescut; majorat. Cu puteri ~te. Din sl. sporu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sporu. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sporifer
SPORIFER ~ă (~i, ~e) (despre plante) adj., Care conține sau produce spori. Din fr. sporifere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporifere. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sporangiofor
SPORANGIOFOR ~i substantiv masculin, bot. Suport al sporangelui. Din fr. sporangiophore. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporangiophore. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sporange
SPORANGE ~i substantiv masculin, bot. Organ de înmulțire în formă de sac, în care se dezvoltă sporii unor plante inferioare. Din fr. sporange. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporange. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sporadicitate
SPORADICITATE substantiv feminin, Caracter sporadic. Din fr. sporadicité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporadicité. (sursa DEX ’09
