SPLENOTOMIE substantiv feminin, Intervenție chirurgicală de secționare a splinei. Din fr. splénotomie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză splénotomie. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: splenomegalie
SPLENOMEGALIE substantiv feminin, Stare patologică constând în mărirea splinei. Din fr. splénomégalie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză splénomégalie. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: a spolia
A SPOLIA~ez, vb. tranz. livr. (persoane) A despuia de avere prin exploatare sau prin sustragere; a jumuli. [Sil. -li-a]. Din lat. spoliare, fr. spolier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spoliare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a spoi
A SPOI~iesc, vb. tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un metal inoxidabil (în scop protector sau/și decorativ); a polei; a sufla; a metaliza. ~ cu cositor. 2) rar A acoperi cu (un strat subțire de) var; a vărui. 3) (corpuri) A unge pe deasupra cu ou sau cu grăsime (pentru înfrumusețare). […]
Cum se pronunță: a se spoi
A SE SPOI mă ~iesc, vb. intranz. (despre persoane) A-și însuși unele elemente superficiale de cultură. Din sl. supojiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă supojiti. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spot
SPOT ~uri substantiv neutru, 1) fiz. Pată luminoasă produsă de o scară gradată a unui instrument de măsură, care înlocuiește acul indicator. 2) (în teatre) Fascicul de lumină proiectat spre scenă sau spre un actor. 3) Instalație pentru proiectarea unor asemenea fascicule. 4) Scurt anunț, reclamă publică, la radio sau la televiziune. Din fr. spot. […]
Cum se pronunță: sporulație
SPORULAȚIE substantiv feminin, bot. 1) Proces de formare a sporilor; sporogeneză. 2) Formă de reproducere asexuată prin spori. Din fr. sporulation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporulation. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sportivitate
SPORTIVITATE substantiv feminin, 1) Caracter sportiv; spirit sportiv. 2) Atitudine cinstită în sport. [G.-D. sportivității]. Din fr. sportivité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sportivité. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sportiv II
SPORTIV II ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care ține de sport; propriu sportului. Costum ~. ◊ Asociație ~ă asociație care organizează și cultivă anumite sporturi. 2) Care este în conformitate cu regulile sportului. Ținută ~ă. Din fr. sportiff. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sportiff. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sportiv I
SPORTIV I ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Persoană care practică sportul. Din fr. sportif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sportif. (sursa DEX ’09)
