STĂROSTIE ~i substantiv feminin, 1) v. A STĂROSTI. 2) Funcția de staroste. 3) Perioadă de timp cât deține cineva această funcție. Din pl., ucr. starosta + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză starosta. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: stăreție
STĂREȚIE ~i substantive feminin, 1) Funcție de stareț (sau stareță). 2) Durată de timp în care un stareț își exercită funcția; egumenie. 3) Sediu al starețului sau al stareței unei mănăstiri; egumenie. [G.-D. stăreției]. Din sl. starici, starica + suf. ~ei. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă starici, starica. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stăpânitor I
STĂPÂNITOR I ~oare (~ori, ~oare) adj., Care stăpânește. Forță ~oare. Clasă ~oare. /a (se) stăpâni + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stopanu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: statut
STATUT ~e substantive neutru, 1) Document care conține un ansamblu de dispoziții, prin care se determină scopul, structura și principiile de activitate ale unei organizații, întreprinderi sau instituții. 2) Situație reală. ~ul femeii în societate. 3) Stare de fapt; poziție. Din fr. statut, it. statuto, germ. Statut. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză statut. (sursa […]
Cum se pronunță: spovedanie
SPOVEDANIE ~i substantiv feminin, 1) Ritual creștin constând în mărturisirea păcatelor spre a obține iertarea lor. 2) fig. Comunicare a unui gând ascuns; confidență; confesiune; destăinuire. [G.-D. spovedaniei; Sil. -ni-e]. Din sl. ispovĕdanije. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă ispovĕdanije. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a stărui
A STĂRUI stărui vb. intranz. 1) A da dovadă de insistență; a insista. 2) A păstra statornicie (în acțiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeași poziție; a persista; a persevera; a insista. 3) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a persista; a dura. Din lat. stare + suf. ~ui. […]
Cum se pronunță: a stărosti
A STĂROSTI~esc 1. Vb. tranz., (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peți. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunți. Din pol., ucr. starosta. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză starosta. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a spovedi
A SPOVEDI~esc, vb. tranz. (credincioși creștini) A supune ritualului de spovedanie. Din sl. ispovĕdati. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă ispovĕdati. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: ghioș
GHIOȘ, ghioșuri, substantiv neutru. Înseamnă: Ornament gravat format din linii fine, drepte sau ondulate, folosit la împodobirea unor obiecte de sticlă sau de metal; v. GHILOȘ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: guillochis (DEX ’09).
Cum se pronunță: ghiorț
GHIORȚ, interjecție. Înseamnă: Cuvânt care se folosește pentru a reda zgomotul produs de înghițirea cu lăcomie a unui lichid sau de intestine goale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Este un cuvânt onomatopeic, imită un sunet din natură (DEX ’09).
