Articles Tagged: cum se pronunta

A STRICA, stric 1. Vb. tranz. 1) (obiecte) A face să se strice. 2) A preface din bun în rău. Grindina ~t via. 3) A face în mod necalitativ. Croitorul ~t costumul. 4) (acțiuni, stări de lucruri etc.) A face să nu-și continuie desfășurarea. ~ planurile cuiva. ~ casa cuiva. 5) A consuma fără folos; […]

A STRÂMTORA~ez tranz. 1) A restrânge în spațiu; a grămădi într-un loc îngust. 2) fig. pop. (persoane) A face să nimerească într-o situație grea; a pune la strâmtoare. 3) A face să se strâmtoreze. Din lat. strinctus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strinctus.  (sursa DEX ’09)

A STRÂMTA~ez vb. tranz., A face să se strâmteze; a face (mai) strâmt; a îngusta. Din lat. strinctus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strinctus.  (sursa DEX ’09)

A STRÂMBA strâmb 1, Vb. tranz. 1) A face să se strâmbe. ◊ ~ (sau a muta) cuiva fălcile a trage cuiva o bătaie zdravănă. 2) (persoane) A imita în batjocură; a lua în râs prin imitare. 2. intranz.: ~ din nas (sau din buze) a-și manifesta nemulțumirea, disprețul sau dezaprobarea printr-o mișcare caracteristică a […]

A SE STRÂMTORA, mă ~ez, vb intranz. (despre persoane) A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai; a se restrânge. Din lat. strinctus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strinctus.  (sursa DEX ’09)

A SE STRÂMTAmă ~ez, vb. intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lățime; a deveni mai puțin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat. Din lat. strinctus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strinctus.  (sursa DEX ’09)

A SE STRÂMBA mă strâmb, vb. intranz. 1) A pierde forma sau poziția inițială. 2) (despre persoane) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se schimonosi; a se sluți. 3) fig. fam. A avea o comportare pretențioasă; a face mofturi; a se sclifosi; a se fandosi; a […]

STRÂMB II ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu drept) adj., Care nu este drept; înclinat, lăsat pe o parte. Perete ~. ◊ Mărturie ~ă mărturie care nu corespunde adevărului. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gură ~ă. Din lat. strambus. Etimologie: Cuvânt provenit […]

STRĂVEZIU ~e (~i) 1) adj., Prin care trece lumina; transparent. Sticlă ~e. 2) (despre apă, lumină etc.) Care este lipsit de orice impurități; limpede; curat. 3) fig. (despre oameni) Care este foarte slăbit. 4) fig. (despre sensuri, tâlcuri, aluzii) Care poate fi înțeles cu ușurință. Din lat. videre + suf. ~iu. Etimologie: Cuvânt provenit din […]