Articles Tagged: cum se pronunta

STRĂMOȘ ~oașă (~oși, ~oașe) substantiv masculin și feminin, mai ales la pl. Persoană care aparține generației precedente; străbun. Din moși ~i din vremuri foarte îndepărtate. Din stră- + cf. alb. moshë. Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză moshë.  (sursa DEX ’09)

STRĂLUCIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STRĂLUCI. 2) fig. Care se impune prin calitățile sale; excepțional; excelent. Operetă ~tă. 3) adj. și adverbial Care trezește încântare, admirație; încântător; admirabil. A răspuns ~. Din stră + lat. lucire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină lucire.  (sursa DEX ’09)

STRĂLUCIRE ~i substantiv feminin, 1) v. A STRĂLUCI. 2) Lumină vie emanată de ceva. 3) fig. Totalitate de calități care impresionează, trezind respect și admirație; aureolă. Din stră + lat. lucire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină lucire.  (sursa DEX ’09)

STRĂLUC ~ci substantiv masculin, Gândac cu corpul alungit, cu aripi albastre-verzui, lucioase, și cu antene mari, întoarse în lături și îndărăt. Din stră + lat. lucire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină lucire.  (sursa DEX ’09)

STRĂLIMBĂ ~i substantiv feminin, Limbă veche de la care provine o familie de limbi. Din stră- + lat. lingua. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină lingua.  (sursa DEX ’09)

STRÂJNIC ~ci substantiv masculin, pop. Cal de la unu până la trei ani, neînvățat cu tracțiunea; mânzoc. Din sl. strižniku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strižniku.  (sursa DEX ’09)

A STRĂVEDEA străvăd, vb. tranz. rar (obiecte, ființe) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.); a zări printre alte elemente; a întrevedea; a întrezări. Din stră- + lat. videre. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină videre.  (sursa DEX ’09)

A STRĂPUNGE străpung vb. tranz. 1) (despre obiecte cu vârf ascuțit) A răzbate dintr-o parte în alta. 2) (despre persoane) A supune unei acțiuni de spargere până în partea opusă (cu ajutorul unui obiect ascuțit). 3) fig. (spații, medii etc.) A străbate cu greu (de la un capăt la altul). Din lat. extrapungere. Etimologie: Cuvânt […]

A STRĂNUTA strănut, vb. intranz. A elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție involuntară a mușchilor expiratori. Din lat. sternutare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sternutare.  (sursa DEX ’09)

A STRĂMUTAstrămut, vb. tranz. (obiecte) A mișca (puțin) din loc; a clinti; a urni. Din lat. extramutare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extramutare.  (sursa DEX ’09)