Articles Tagged: cum se pronunta

STRĂVECHI ~e (~i) Care este moștenit de la strămoși; transmis prin moștenire; strămoșesc; străbun. Vremuri ~. Așezare ~e. Din stră- + lat. veclus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină veclus.  (sursa DEX ’09)

STRĂȘNICIE ~i substantiv feminin, 1) Atitudine aspră, severă; asprime; severitate. A păzi cu ~. 2) Faptă groaznică, înfricoșătoare; grozăvie. [G.-D. strășniciei]. Din sl. strašinu + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strašinu.  (sursa DEX ’09)

STRĂPUTERE ~i substantiv feminin, Din ~i depunând maximum de puteri; din toate puterile. Din stră- + lat. potere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină potere.  (sursa DEX ’09)

STRĂPUNGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și fig. Care străpunge, străbate; pătrunzător; penetrant. Vânt ~. Durere ~oare. Din lat. extrapungere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extrapungere.  (sursa DEX ’09)

STRĂNUTAT substantiv neutru, v. STRĂNUT. Din lat. sternutare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sternutare.  (sursa DEX ’09)

STRĂNEPOT ~ți substantiv masculine, 1) Fiu al nepotului sau al nepoatei în raport cu străbunicii. 2) la pl. Urmași ai generației anterioare. Din stră- + lat. nepos. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină nepos.  (sursa DEX ’09)

STRĂNEPOATĂ ~e substantiv feminin, Fiică a nepotului sau a nepoatei în raport cu străbunicii. Din stră- + lat. nepos. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină nepos.  (sursa DEX ’09)

STRĂMURARE ~ări substantiv feminin, înv. pop. Băț ascuțit la vârf cu care se împung animalele, când sunt îndemnate la mers. Din lat. stimularia. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stimularia.  (sursa DEX ’09)

STRĂMOȘEȘTE adv. În felul sau după obiceiul strămoșilor; cum obișnuiau strămoșii; ca strămoșii; ca în vechime. Din stră- + cf. alb. moshë + suf. ~ește. Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză moshë.  (sursa DEX ’09)

STRĂMOȘESC ~ească (~ești) 1) Care aparține strămoșilor; privitor la generațiile precedente; străbun; străvechi. 2) Care este transmis prin moștenire; ancestral; moștenit; ereditar. Obiceiuri ~ești. Din stră- + cf. alb. moshë + suf. ~esc. Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză moshë.  (sursa DEX ’09)