Articles Tagged: cum se pronunta

STOLON ~i substantiv masculine, Tulpină sau ramură târâtoare care dă rădăcini și formează o plantă nouă în locurile unde contactează cu solul. Din fr. stolon. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stolon.  (sursa DEX ’09)

A STORNA~ez, vb tranz. (înregistrări contabile greșite) A face să fie corect prin anumite rectificări. Din it. stornare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stornare.  (sursa DEX ’09)

A STOPA I ~ez 1. vb. intranz. (despre vehicule, mecanisme etc.) A se opri din mers. 2. tranz. A face să-și întrerupă mișcarea. Din fr. stopper. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stopper.  (sursa DEX ’09)

A STOPA II ~ez vb. tranz. (ciorapi, tricouri etc.) A repara, prinzând ochiurile scăpate și oprind deșirarea, destrămarea lor.  Din fr. stopper. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stopper.  (sursa DEX ’09)

STRĂJUITOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și substantival rar Care străjuiește; care stă de strajă. Din sl. straža + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă straža.  (sursa DEX ’09)

STRĂJER ~i substantiv masculin, 1) ist. Persoană care locuia la granițele de munte ale țării și se angaja să le păzească în schimbul unor privilegii; plăieș. 2) Persoană care are sarcina de a străjui ceva sau pe cineva; paznic. Din sl. straža + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă straža.  (sursa DEX ’09)

STRĂINĂTATE ~ăți substantiv feminin, 1) Țară, regiune sau loc care se află dincolo de hotarele patriei; țară străină. 2) Mediu în care se află cineva depărtat de familie, de prieteni și de cunoscuți. [G.-D. străinătății; Sil. -stră-i-] Din lat. extraneus + suf. ~ătate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extraneus.  (sursa DEX ’09)

STRĂIN ~ă (~i, ~e) adj și substantival 1) Care ține de altă țară; propriu altei țări. Turiști ~i. 2) Care este originar din altă parte. Om ~. ◊ Prin ~i printre oameni necunoscuți; departe de casă, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu aparține vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se […]

STRĂFUND ~uri substantiv neutru, Partea interioară adâncă a unui lucru. ~ul pământului. Din stră- + lat. fundus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină fundus.  (sursa DEX ’09)

STRĂDUITOR ~oare (~ori, ~oare) rar adj. Care se străduiește; silitor; sârguincios. Din sl. stradati + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stradati.  (sursa DEX ’09)