Articles Tagged: cum se pronunta

STRĂDUINȚĂ ~e substantiv feminin, Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; asiduitate. Din sl. stradati+ suf. ~ință. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stradati.  (sursa DEX ’09)

STRĂDANIE ~i substantiv feminin, Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; străduință; asiduitate. [G.-D. strădaniei; Sil. -ni-e]. Din sl. stradanije. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stradanije.  (sursa DEX ’09)

STRĂBUNICĂ ~ci substantiv feminin, Mamă a bunicului sau a bunicii în raport cu strănepoții. [G.-D. străbunicii]. Din stră- + lat. bonus + suf. ică. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină bonus.  (sursa DEX ’09)

STRĂBUNIC ~ci substantiv masculin, Tată al bunicului sau al bunicii în raport cu strănepoții. Din stră- + lat. bonus + suf. ic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină bonus.  (sursa DEX ’09)

STRĂBUNEL ~i substantiv masculin, v. STRĂBUNIC. Din stră- + lat. bonus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină bonus.  (sursa DEX ’09)

STRĂBUN ~ă (~i, ~e) adj. și substantival (despre persoane) Care aparține generațiilor precedente; privitor la generațiile precedente; din vremuri foarte îndepărtate; strămoșesc; străvechi. Glie ~ă. Din stră- + lat. bonus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină bonus.  (sursa DEX ’09)

STRĂBĂTĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) adj., Care străbate. 2) fig. Care știe să înfrunte obstacole; care nu se dă învins; răzbătător. Din a străbate stră și lat. battere + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină battere.  (sursa DEX ’09)

STRATUS substantiv masculine, Strat uniform de nori de culoare cenușie, asemănător cu ceața, situat la o înălțime de până la 1 km, care produce de obicei burniță și zăpadă grăunțoasă. Din lat., fr. stratus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stratus.  (sursa DEX ’09)

STRATOSTAT ~e substantiv neutru, Aerostat special amenajat pentru zboruri în stratosferă. Din fr. stratostat, germ. Stratostat. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratostat.  (sursa DEX ’09)

STRATOSFERIC ~că (~ci, ~ce) adj. Care ține de stratosferă; propriu stratosferei. Din fr. stratosphérique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratosphérique.  (sursa DEX ’09)