Articles Tagged: cum se pronunta

CARAULĂ, caraule, substantiv femnin (înv.) 1. Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; strajă; gardă; 2. Soldat sau grup de soldaţi care asigură paza unui obiectiv; pază; strajă; gardă; santinelă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă, limba bulgară: karaul (DEX ’09).

CARAT, carate, substantiv neutru 1. Cantitate de aur curat conţinută într-un aliaj egală cu a 24-a parte din masa totală; 2. Unitate de măsură pentru masa pietrelor preţioase, egală cu 0,2 g. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carat (DEX ’09).

CARAPACE, carapace, substantiv feminin: Înveliş tare (chitinos, calcaros, osos) care protejează corpul unor animale (raci, broaşte-ţestoase etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: țest, (rar) capac, scafă, (reg.) troacă, (înv.) țeastă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carapace (DEX ’09).

CARANTINĂ, carantine, substantiv feminin 1. Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune bântuită de o epidemie; 2. Punct sanitar de control al persoanelor, mărfurilor, vehiculelor etc. care vin dintr-o regiune contaminată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

CARAMEL, substantiv neutru: Produs obţinut prin topirea zahărului şi folosit în cofetărie, la colorarea unor băuturi sau alimente. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caramel (DEX ’09).

CARAMEA, caramele, substantiv feminin: Bomboană făcută din caramel, cu adaos de substanţe aromatice şi colorante. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caramel; limba germană: Karamelle (DEX ’09).

CARAMBOL, caramboluri, substantiv neutru 1. (la jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a două bile străine; 2. (fig. fam.) Situaţie încurcată; neînţelegere; încurcătură; zăpăceală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) carambolaj (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carambole (DEX ’09).

CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, substantiv neutru: Vorbă sau acţiune care provoacă râsul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bufonerie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: karagözlük (DEX ’09).

CARAGHIOS, -OASĂ, caraghioși, -oase, adjectiv: Care provoacă râsul; ridicol. Sursa: DEX ’09 Sinonime: buf, ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim, comic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: karagöz (DEX ’09).