CARENȚIAL, -Ă, carențiali, -e, adjectiv: Care ţine de carenţă; propriu carenţei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carentiel (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: carență
CARENȚĂ, carențe, substantiv feminin: Neajuns al unui lucru; lipsă; deficienţă; cusur; imperfecţiune. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carence; limba latină: carentia (DEX ’09).
Cum se pronunță: carent
CARENT, -Ă, carenți, -te, adjectiv: (rar) Care ţine de carenţă; propriu carenţei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din carență (DEX ’09).
Cum se pronunță: carenată
CARENATĂ, carenate, substantiv feminin 1. (la plural) Subclasă de păsări, având sternul prevăzut cu carenă; 2. Pasăre din această subclasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carinates (DEX ’09).
Cum se pronunță: carenat
CARENAT, -Ă, carenați, -te, adjectiv: (bot.) Care ţine de carenă; propriu carenei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caréné (DEX ’09).
Cum se pronunță: carenaj
CARENAJ, carenaje, substantiv neutru: Înveliş exterior din tablă, placaj sau mase plastice destinat să reducă rezistenţa pe care o opune unui corp fluidul (aerul, apa) în care se mişcă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carénage (DEX ’09).
Cum se pronunță: carenă
CARENĂ, carene, substantiv feminin 1. (la păsări) Proeminenţă alungită în formă de creastă a sternului pe care sunt fixaţi muşchii pieptului şi care acţionează aripile; 2. (bot.) Porţiune din corola leguminoaselor care ia naştere din concreşterea a două petale inferioare; 3. Parte exterioară a unei nave care se află sub linia de plutire. Sursa: DEX […]
Cum se pronunță: care
CARE, I. pronume interogativ: Se foloseşte pentru a obţine informaţii despre un obiect necunoscut; Care carte?, Care-i acolo?; II. pronume relativ: Se foloseşte pentru a indica un obiect neidentificat; Ce; Câinele care latră nu muşcă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: qualis (DEX ’09).
Cum se pronunță: cardită
CARDITĂ, cardite, substantiv feminin: Inflamaţie a inimii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cardite (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se scofâlci
A SE SCOFÂLCI, mă scofâlcesc, vb. intranz. 1) (despre persoane) A se trage la față prin slăbire excesivă. 2) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-și pierde forma inițială (din cauza căldurii sau/și a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a se scorogi. /Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
