Articles Tagged: cum se pronunta

SĂLBĂTICESC, sălbăticească (~ești) adj., care înseamnă Care este caracteristic pentru sălbatici; de sălbatic. Din lat. silvaticus + suf. ~esc. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină silvaticus. (DEX ’09)

SĂLBATIC, sălbatică (~ci, ~ce) adj., care înseamnă 1) (despre animale) Care nu este domesticit; neîmblânzit. 2) (despre plante) Care crește de la sine; necultivat. 3) (despre pământ) Care este lăsat în părăsire; nelucrat; necultivat. 4) (despre locuri) Care nu este populat; nelocuit. 5) Care este caracteristic omului primitiv; necivilizat. 6) și substantival (despre persoane) Care […]

SĂLAȘ, sălașe, substantiv neutru, care înseamnă 1) Construcție rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; colibă. 2) Adăpost temporar; gazdă vremelnică. 3) rar Încăpere sau grup de încăperi, în care locuiește sau poate locui o persoană; locuință; 4) înv. Așezare omenească de proporții mici; cătun. 5) Adăpost pentru animale. 6) Așezare mică de țigani nomazi. […]

SĂHĂIDAC, săhăidace, substantiv neutru înv., care înseamnă Tolbă pentru săgeți. Din pol. sahajdac, sajdak, turc. sajdak. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză sahajdac. (DEX ’09)  

SĂGEȚICĂ, săgețele, substantiv feminin, care înseamnă (diminutiv de la săgeată) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze adânc crestate și cu flori mari, grupate câte două pe un peduncul comun. Din lat. sagitta + suf. ~ică. Sursa. DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sagitta. (DEX ’09)

SĂGETĂTURĂ, săgetături, substantiv feminin, care înseamnă 1) Lovitură de săgeată. 2) fig. Durere ascuțită, momentană, pătrunzătoare, care trece printr-o parte a corpului; împunsătură dureroasă ca de săgeată. Din lat. sagittare + suf. ~ătură. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sagittare. (DEX ’09)

SĂGETĂTOR II, săgetători, substantiv masculin, care înseamnă 1) Persoană care trage cu arcul; arcaș. 2) la sing. art. pop. Constelație din emisfera australă; arcașul. Zodia Săgetătorului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. Din lat. sagittare + suf. ~tor. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sagittare. (DEX ’09)

SĂGETĂTOR I, săgetătoare, (~ori, ~oare) care înseamnă 1) Care săgetează. 2) fig. (despre ochi, priviri, vorbe) Care parcă străpunge; pătrunzător; ager; ascuțit. Din lat sagittare + suf. ~tor. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sagittare. (DEX ’09)

SĂGEATĂ, săgeți, substantiv feminin, care înseamnă 1) Vergea cu vârf ascuțit și cu două aripioare la capăt care se aruncă cu arcul.  Săgeata-apei – plantă acvatică cu frunze lanceolate și cu flori albe. 2) fig. Aluzie ironică sau răutăcioasă la adresa cuiva. 3) Indicator de direcție. [ G.-D. săgeții]. Din lat. sagitta. Sursa DEX 09. […]

SĂDITOR II, săditoare, substantiv neutru, care înseamnă Unealtă în formă de țăruș, cu care se fac gropițe la sădit; plantator. Din sl. saditia + suf. ~tor. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă saditi. (DEX ’09)