SÂNGERIU, sângerie, (~i) pop. Care este de culoarea sângelui; roșu. Din lat. sanguinare + suf. ~iu. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sanguinare. (DEX 09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sângerând
SÂNGERÂND, sângerândă (~zi, ~de) Care sângerează. Rană sângerândă. Din lat. sanguinare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sanguinare. (DEX 09)
Cum se pronunță: sângerat
SÂNGERAT, sângerată, (~ți, ~te) 1) verb A SÂNGERA. 2) (despre ochi) Care este roșu (ca de sânge); injectat; congestionat. 3) (despre îmbrăcăminte și alte obiecte) Care este pătat cu sânge. Din lat. sanguinare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sanguinare. (DEX 09)
Cum se pronunță: sânger
SÂNGER, sângeri, substantiv masculin, care înseamnă Arbust înalt, cu ramuri purpurii, cu flori albe și fructe negre, ce crește pe la margini de păduri (uneori cultivat în scopuri decorative). Din lat. sanguinare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sanguinare. (DEX 09)
Cum se pronunță: a se scârnăvi
A SE SCÂRNĂVI, mă scârnăvesc, vb. intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). Din lat. serunavu. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă serunavu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se scobi
A SE SCOBI, mă scobesc, vb intranz. A căuta insistent; a scotoci. ~ în buzunare. ◊ ~ în nas (sau în dinți) a-și curăța nasul (sau dinții). Din sl. skoba. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skoba. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se scâlcia
A SE SCÂLCIA, pers. 3 se ~ează, vb. intranz. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințare îndelungată sau neglijentă); a se scrombăi. Din lat. excalciare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excalciare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se caria
A SE CARIA, se cariază, verb: (despre dinţi) A face carii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroși (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carier (DEX ’09).
Cum se pronunță: a scofâlci
A SCOFÂLCI, scofâlcesc, vb. tranz. A face să se scofâlcească. /Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a scociorî
A SCOCIORÎ scociorăsc, 1.vb. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scotoci; a scormoni. 2. tranz. 1) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli; a scormoni. 2) A scobi pătrunzând în adânc; a scormoni. ~ cu cuțitul în trunchi. ◊ ~ cu privirea a scruta. […]
