IFOS, ifose, substantiv feminin. Înseamnă: Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; mândrie neîntemeiată; îngâmfare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: aroganță, demnitate, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, poziție, rang, semeție, treaptă, trufie, vanitate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: ifos (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: iernător
IERNĂTOR, iernătoare, substantiv neutru. Înseamnă: Bazin special în care se țin pe timp de iarnă peștii scoși din heleșteie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a ierna+ -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: iernatic I
IERNATIC, -CĂ, iernatici, -ce, adjectiv. Înseamnă: Care este caracteristic pentru iarnă; de iarnă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: iarnă+ -atic (DEX ’09).
Cum se pronunță: iernatic II
IERNATIC, iernatice, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Loc unde se poate sta la adăpost pe timp de iarnă; 2. Hrană pregătită pentru vite în timpul iernii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: iernat (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: iarnă+ -atic (DEX ’09).
Cum se pronunță: ieri
IERI, ieri, adverb. Înseamnă: În ziua premergătoare celei de azi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: héri (DEX ’09).
Cum se pronunță: ieremiadă
IEREMIADĂ, ieremiade, substantiv feminin. Înseamnă: (rar) Înlățuire de strigăte de jale sau de durere. Sursa: DEX ’09 Sinonime: tânguire, lamentare (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: jérémiade (DEX ’09).
Cum se pronunță: ierbos
IERBOS, -OASĂ, ierboși, -oase, adjectiv. Înseamnă: 1. Care are (multă) iarbă; acoperit cu (multă) iarbă; 2. Care are tulpină verde, subțire și flexibilă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: erbacee (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: herbosus (DEX ’09).
Cum se pronunță: ierbăluță
IERBĂLUȚĂ, ierbăluțe, substantiv feminin. Înseamnă: Plantă erbacee, cu frunze ascuţite şi aspre spre margine şi cu florile violete dispuse în spice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: iarbă-albă (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: iarbă+ -ăluță (DEX ’09).
Cum se pronunță: ierbărie
IERBĂRIE, ierbării, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Loc necultivat, acoperit cu iarbă şi buruieni; bălărie; 2. Plante erbacee de tot felul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: iarbă+ -ărie (DEX ’09).
Cum se pronunță: ierbar II
IERBAR, ierbare, substantiv neutru. Înseamnă: (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai î mare) a stomacului unde se macerează alimentele. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rumen (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: iarbă+ -ar (DEX ’09).
