CARACATIȚĂ, caracatițe, substantiv feminin 1. Moluscă marină, de talie mare, având corpul rotund şi opt braţe puternice, prevăzute cu ventuze; 2. (fig.) Persoană lacomă şi hrăpăreaţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: karakatiţa (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: caracal
CARACAL, caracali, substantiv masculin 1. Specie de pisică sălbatică, cu blana roşcată şi urechi negre; 2. Blana acestui animal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caracal (DEX ’09).
Cum se pronunță: carabinier
CARABINIER, -Ă, carabinieri, -e, substantiv masculin și feminin 1. Ostaş din trupele de interne, înarmat cu o carabină; 2. (în Italia) Ostaş care face serviciul la jandarmerie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carabinier (DEX ’09).
Cum se pronunță: carabină
CARABINĂ, carabine, substantiv feminin 1. Puşcă uşoară cu ţeavă scurtă; 2. Cârlig închis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (prin Transilv. și Maram.) ștuț (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carabine (DEX ’09).
Cum se pronunță: carabidă
CARABIDĂ, carabide, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de insecte coleoptere care se hrănesc cu viermi, omizi etc. (reprezentant: carabul); 2. Insectă din această familie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carabidés (DEX ’09).
Cum se pronunță: caraban
CARABAN, carabani, substantiv masculin: Gândac de talie mare, de culoare castanie, cu un corn întors spre spate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nasicorn, rădașcă, răgace (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: karabishte (DEX ’09).
Cum se pronunță: carab
CARAB, carabi, substantiv masculin: Insectă coleopteră, cu corpul alungit, cu picioare lungi şi de culoare aurie sau roşie bronzată, care se hrăneşte cu viermi, larve şi melci. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carabe; limba latină: carabus (DEX ’09).
Cum se pronunță: car III
CAR, caruri, substantiv neutru: Piesă mobilă şi glisantă a unor maşini. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: chariot (DEX ’09).
Cum se pronunță: car II
CAR, cari, substantiv masculin 1. (la plural) Specie de insecte mici, dăunătoare, având corpul păros şi picioare scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta; 2. Insectă din această specie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: carius (DEX ’09).
Cum se pronunță: car I
CAR, care, substantiv neutru 1. Vehicul cu patru roţi tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea încărcăturilor mari; 2. Cantitate de material care încape într-un asemenea vehicul; 3. (în antichitate) Trăsură cu două roţi, trasă de cai şi folosită la festivităţi şi ceremonii; 4. (fig.) Cantitate mare de ceva; grămadă; mulţime; 5. Carul-Mare = […]
