Articles Tagged: cum se pronunta

SCÂRȚ I, interj. (se folosește pentru a reda zgomotul ascuțit și strident produs de uși, roți, de încălțăminte în timpul mersului). Scârța-scârța pe hârtie conțopist; funcționar de cancelarie. [Var. scârța]. Onomat.Sursa DEX ’09. Etimologie: Onomatopee. (DEX ’09)

SCÂRTUITOR, scârtuitoare (~ori, ~oare) și substantival rar (despre persoane) Care scârtuiește. Din scârtă + suf. ~tor. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din scârtă, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)

SCÂRTĂ, scârte, substantiv feminin, (despre paie, hlujeni, fân etc.) Grămadă înaltă și lungă, clădită în formă de prismă; șiră; gireadă. Orig. nec. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)

SCÂRNĂVENIE, scârnăvenii, substantiv feminin, pop. 1) v. SCÂRNĂVIE. 2) Lucru sau ființă scârnavă. Din sl. serunavu + suf. ~enie. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă serunavu. (DEX ’09)

SCÂRNAV, scârnavă (~i, ~e) 1) Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 2) (despre persoane) Care neglijează curățenia; murdar. 3) pop. Care contravine normelor bunei-cuviințe; urât; necuviincios. A avea gură scârnavă a folosi cuvinte triviale, indecente. Din sl. serunavu. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă serunavu. (DEX ’09)

SCÂRBOȘENIE, scârboșenii, substantiv feminin,  1) Caracter scârbos. 2) Faptă sau vorbă scârboasă. 3) Ființă scârboasă. Scârboșenie de om. Din sl. skruvi + suf. ~enie. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skruvi. (DEX ’09)

SCĂRMĂNĂTURĂ, scărmănături, substantiv feminin, care înseamnă 1) Scărmănare nerepetată. 2) Lână scărmănată. 3) fig. v. SCĂRMĂNEALĂ. Din lat. excarminare + suf. ~ătură. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excarminare. (DEX ’09)

SCĂPĂTARE, scăpătări, substantiv feminin, 1) v. A SCĂPĂTA. 2) înv. Pierdere a calităților morale sau/și fizice; degenerare. Din lat. excapitare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excapitare. (DEX ’09)

SCAFANDRU II, scafandri, substantiv masculin, care înseamnă Persoană specializată în efectuarea diverselor lucrări sub apă. Din fr. scaphandre. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scaphandre. (DEX ’09)

SCAFANDRU I, scafandre, substantiv neutru, care înseamnă 1) Costum etanș pentru scufundări, asigurând condiții normale de viață și de muncă în mediul acvatic. 2) Echipament special pentru piloți și cosmonauți. [Sil. sca-fan-dru]. Din fr. scaphandre. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scaphandre. (DEX ’09)