Cum se pronunță: canin II

CANIN, canini, substantiv masculin: Dinte ascuţit şi lung, aflat între dinţii incisivi şi măsele, foarte dezvoltat la animalele carnivore; dinte câinesc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (anat.) colț (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caninus; limba franceză: canin (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: canin I

CANIN, -Ă, canini, -e, adjectiv: Care este caracteristic câinilor; de câine. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (zool.) (rar) câinesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caninus; limba franceză: canin (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță