A RUGINI, ruginește, verb 1. (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugină; a se oxida; 2. (despre plante) A fi atacat de rugină; 3. fig. (despre vegetaţia de toamnă) A căpăta o culoare asemănătoare cu cea a ruginii; a deveni brun-roşcat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rugină (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a imagina
A IMAGINA, imaginez, verb. Înseamnă: (construit cu un pronume în dativ) A-şi reprezenta în gând; a-şi închipui. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a-și închipui, a-și înfățișa, a-și reprezenta, a vedea, a-și figura; a aștepta; a părea; a concepe; a inventa; a bănui; a înfățișa; a ilustra (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imaginer; […]
Cum se pronunță: a ilustra
A ILUSTRA, ilustrez, verb. Înseamnă: 1. (probleme, teze, teorii etc.) A clarifica prin exemple; a exemplifica; 2. (cărţi, texte etc.) A înzestra cu ilustraţii; 3. (idei, planuri) A reprezenta printr-un desen sau printr-o imagine. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a exemplifica; a imagina, a înfățișa, a reprezenta; a marca, a remarca (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt […]
Cum se pronunță: a ilumina
A ILUMINA, iluminez, verb. Înseamnă: 1. (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos; 2. (persoane) A face să se ilumineze; 3. intranz. A degaja lumină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Illuminer (DEX ’09).
Cum se pronunță: a scârtui
A SCÂRTUI, scârtuiesc, vb. tranz. pop. (paie, fân etc.) A clădi în scârte. /Din scârtă. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din scârtă, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a scârțâi
A SCÂRȚÂI, scârțâi, vb intranz. 1) (despre obiecte) A produce un zgomot ascuțit, strident, neplăcut în urma frecării sau apăsării. Scârțâie zăpada sub picioare. Scârțâie încălțămintea. Scârțâi ușa cuiva – a sâcâi pe cineva cu una și aceeași rugăminte. 2) (despre care încărcate) A merge anevoios, producând un zgomot caracteristic, cauzat de povara încărcăturii. 3) […]
Cum se pronunță: scârnâvie
SCÂRNÂVIE, scârnăvii, substantiv feminin, 1) Caracter scârnav. 2) fig. Ceea ce este scârnav. [G.-D. scârnăviei]. Din lat. serunavu+ suf. ~ie. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă serunavu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scliviseală
SCLIVISEALĂ, scliviseli, substantiv feminin, Strat subțire de ciment, aplicat pe suprafața unei construcții sau a unui element de construcție. Din ngr. sklivóso+ suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sklivóso. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a sclipui
A SCLIPUI, sclipuiesc, vb. tranz. 1) (stări, avere) A aduna cu greu, puțin câte puțin; a înjgheba. 2) pop. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a improviza. /Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09).
Cum se pronunță: sclipitor
SCLIPITOR, sclipitoare (~ori, ~oare) 1), adj, Care sclipește; scânteietor; lucitor. Stea ~oare. 2) fig. Care vădește aptitudini intelectuale deosebite. Inteligență sclipitoare. Din sl. klepati + suf. ~tor Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă klepati. (DEX ’09).
