RUJ, rujuri, substantiv neutru: Produs cosmetic folosit pentru vopsitul buzelor; roşu de buze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rouge (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: ruinător
RUINĂTOR, -OARE, ruinători, -oare, adjectiv: (şi fig.) Care ruinează. Sursa: DEX ’09 Sinonime: distrugător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a ruina + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: ruină
RUINĂ, ruine, substantiv feminin 1. Rămăşiţă de clădire dărâmată; dărâmătură; 2. (fig.) Pierdere a averii sau a sănătăţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ruina; limba franceză: ruine (DEX ’09).
Cum se pronunță: rugozitate
RUGOZITATE, rugozități, substantiv feminin 1. Caracter rugos; 2. Mică neregularitate apărută pe suprafaţa unui obiect. Sursa: DEX ’09 Sinonime: asperitate, aspreală, asprime (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rugosité (DEX ’09).
Cum se pronunță: rugos
RUGOS, -OASĂ, rugoși, -oase, adjectiv: pop. (despre suprafaţa unor corpuri solide) Care prezintă neregularităţi; aspru (la pipăit). Sursa: DEX ’09 Sinonime: aspru, granulos, grunjos, grunzuros, scorțos, zgrunțuros (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rugueux (DEX ’09).
Cum se pronunță: ruginiu
RUGINIU, -E, ruginii, adjectiv: Care este de culoarea ruginii; brun-roşcat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rugină + suf. -iu (DEX ’09).
Cum se pronunță: ruginare
RUGINARE, ruginări, substantiv feminin: Arbust otrăvitor cu frunze persistente şi cu flori albe sau roşiatice, dispuse în raceme. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rugină (DEX ’09).
Cum se pronunță: rugină
RUGINĂ, rugini, substantiv feminin 1. Substanţă brună-roşcată, sfărâmicioasă, care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării; 2. (fig.) Obiect vechi deteriorat; hleab; rablă; 3. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a […]
Cum se pronunță: imaterialitate
IMATERIALITATE, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Caracter imaterial; 2. Stare imaterială. Sursa: DEX ’09 Sinonime: idealitate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: immaterialitas, ~atis; limba franceză: immatérialité (DEX ’09).
Cum se pronunță: imam
IMAM, imami, substantiv masculin. Înseamnă: 1. ( în islamul sunnit) Recitator în cadrul rugăciunii colective; 2. ( în islamul șiit) Căpetenia comunității, fiind moștenitor al substanței divine, care-l face infailibil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: Imam (DEX ’09).
