Cum se pronunță: imagologie

IMAGOLOGIE, substantiv feminin. Înseamnă: Ramură a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imagologie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: imagism

IMAGISM, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Tendinţă în literatură care sugerează mesajul prin imagini; 2. Ansamblu de imagini dintr-o operă literară imagistică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imagisme (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: imagine

IMAGINE, imagini, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Reflectare a unui obiect din realitatea obiectivă în conştiinţa omului în formă senzorială sau logico-abstractă; 2. Reprezentare plastică a unui obiect sau a unui tablou din realitate prin mijloace artistice Sursa: DEX ’09 Sinonime: înfățișare, reprezentare, viziune, vedenie, icoană, oglindă, imagine de reglaj, miră, reflectare, figură, simbol (Sursa: Sinonime […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: imaginativ

IMAGINATIV, -Ă, imaginativi, -e, adjectiv. Înseamnă: Care poate să-ți imagineze cu ușurință; înzestrat cu imaginație vie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: inventiv (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imaginatif; limba latină: imaginativus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: imaginație

IMAGINAȚIE, imaginații, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Capacitate a omului de a-și imagina ceva; închipuire; 2. Produs al acestei capacități. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fantezie, inventivitate, invenție, închipuire (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imagination; limba latină: imaginatio -onis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: imaginar

IMAGINAR, -Ă, imaginari, -e, adjectiv. Înseamnă: Care există numai în imaginație, în închipuirea omului; ireal; ideal; fictiv; fantastic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit; 2. fantezist, născocit, plăsmuit; 3. nerealizabil. (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imaginaire; limba latină: imaginarius (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a schelălăi

A SCHELĂLĂI, pers. 3 schelălăie, vb. intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite, dese și repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge cu sughițuri dese și repetate. Din s + a chelălăi (formație onomatopeică). Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din a chelălăi, formație onomatopeică. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →