Cum se pronunță: a se strica

A SE STRICAmă stric, vb intranz. 1) (despre construcții sau despre obiecte tari) A-și pierde integritatea (prin învechire sau prin acțiunea unor factori externi). Vesela se strică. ◊ ~ de râs a râde tare și mult. 2) (despre sisteme tehnice sau organice) A ieși din funcțiune; a nu mai funcționa (normal); a se avaria; a […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a se strepezi

A SE STREPEZI pers. 3 se ~ește, vb. intranz. (despre dinți și cavitatea bucală) A se irita puternic și dureros în urma consumării de alimente astringente (în special fructe acre). Din alb. shtrep. Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză shtrep.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: sudaj

SUDAJ, sudaje: substantiv neutru. 1) Operație de unire a două sau mai multe piese metalice prin topire locală. 2) Loc de unire prin această operație. Din fr. soudage. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză soudage. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: sudație

SUDAȚIE, sudații: substantiv feminin, 1) Procedeu de separare a componenților lichizi dintr-un amestec prin încălzire înceată și progresivă a amestecului. 2) Transpirație excesivă în scopuri curative (prin băi de abur, băi de soare etc.). Din fr. sudation, lat. sudation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sudation. (DEX ’09

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: sudic

SUDIC sudică (sudici, sudice): (în opoziție cu nordic) 1) Care este situat la sud față de un punct de referință; de sud; meridional. 2) Care vine de la sud sau este îndreptat spre sud. Direcție ~că. 3) Care ține de regiunile de sud; meridional. Țări ~ce. 4) și substantival (despre persoane) Care este originar de […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: sudoare

SUDOARE, sudori: substantiv feminin, 1) Lichid secretat de glandele sudoripare și eliminat din organism prin porii pielii; transpirație. Broboane de ~. A-i trece cuiva ~ori (reci) prin spate (sau a-l trece pe cineva (toate) ~orile) a fi cuprins de o emoție puternică. 2) fig. Muncă grea și istovitoare; trudă; osteneală. Cu (sau în) ~oarea frunții […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: strofă

STROFĂ ~e substantive feminin, Parte a unei opere poetice, constând din câteva versuri, ce constituie un tot unitar din punct de vedere al ritmului, rimei și sensului. Din lat. stropha, fr. strophe, it. strofa, germ. Strophe. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stropha. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță