Articles Tagged: cum se pronunta

STROBOSCOPIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stroboscopie; propriu stroboscopiei. Din fr. stoboscopique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stoboscopique. (DEX ’09)

STROBOSCOPIE substantiv feminin, 1) Metodă de cercetare a mișcărilor periodice rapide, prin observarea lor la intervale de timp regulate. 2) med. Examinare a laringelui cu ajutorul stroboscopului. [G.-D. stroboscopiei; Sil. -bo-sco-]. Din fr. stroboscopie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stroboscopie (DEX ’09)

STRIVITOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și fig. Care strivește. Din sl. sutryvati + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sutryvati. (DEX ’09)

STRIU ~ri substantiv neutru, Fiecare dintre dungile paralele, ieșite în relief sau adâncite, de pe suprafața unui obiect sau corp. [Monosilabic]. Din fr. strie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strie. (DEX ’09)

STRINGENȚĂ substantiv feminin, Caracter stringent. [G.-D. stringenței]. Din it. stringenza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stringenza. (DEX ’09)

STRINGENT ~tă (~ți, ~te) livr. adj., Care necesită soluționare imediată; fără amânare; arzător; presant; imperios. Din it. stringente. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stringente. (DEX ’09)

STRIGOIAȘ ~i substantiv masculin, (diminutiv de la strigoi) la pl. Fluturi mici de noapte care se adună la sursele de lumină. Din lat. striga + suf. ~ aș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină striga. (DEX ’09)

STRIGOI ~ substantiv masculine, 1) (în superstiții) Sufletul unui mort despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt pentru a pricinui rele celor vii; moroi. * A umbla ca un ~ a umbla noaptea târziu fără nici un scop. A trăi ca un ~ a trăi izolat. 2) rar depr. Om rău și […]

STRIGOAICĂ ~ce substantiv feminin, 1) v. STRIGOAIE. 2) pop. Femeie care se ocupă cu vrăjitoria; vrăjitoare. Din lat. striga + suf. ~că. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină striga. (DEX ’09)

STRIGIFORMĂ ~e substantiv feminin, 1) la pl. Ordin de păsări răpitoare nocturne cu capul foarte mobil, cu ochii mari, îndreptați înainte, cu ciocul scurt, puternic, încovoiat (reprezentanți: bufnița, cucuveaua, huhurezul etc.). 2) Pasăre din acest ordin. Din fr. strigiformes, lat. strix, striges. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strigiformes. (DEX ’09)