A STRUJI~esc, vb. tranz. 1) (obiecte de lemn sau de metal) A ciopli cu ajutorul unei unelte (daltă, cuțit, bardă etc.). 2) (obiecte) A curăța de înveliș (coajă, piele, pănuși etc.). ~ un băț. Din sl. stružiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stružiti. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a structura
A STRUCTURA~ez vb. tranz. A face să aibă o structură. Din fr. structurer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză structurer. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a stropși
A STROPȘI ~esc vb tranz. pop. 1) A deforma prin lovire sau apăsare; a zdrobi; a stâlci. A-și ~ un deget. 2) A face să nu mai existe; a nimici; a prăpădi. ~ dușmanul. 3) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a toropi; a stâlci. Din bulg. […]
Cum se pronunță: a stropoli
A STROPOLI~esc vb. intranz. reg. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte prin gospodărie; a trebălui; a roboti; a se porăi. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a strivi
A STRIVI~esc vb. tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-și ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleși de griji, necazuri, probleme. Din sl. sutryvati, sutrivati. Etimologie: Cuvânt provenit […]
Cum se pronunță: lăcătoi
lăcătoi, lăcătoaie, substantiv neutru, 1. familiar Augmentativ al lui lacăt. Sursa: DEX 09 etimologie: Lacăt + -oi.
Cum se pronunță: lăcărit
lăcărit, substantiv neutru, 1. Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit în sondele mai puțin adânci. Sursa: DEX 09 etimologie: necunoscută cf. lac
Cum se pronunță: lăcaș
lăcaș substantiv neutru v. locaș. Sursa: DEX 09 etimologie: limba maghiară lakás (după loc).
Cum se pronunță: lavină
lavină, lavine, substantiv feminin, 1. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale. Sursa: DEX 09 sinonime: avalanșă etimologie: limba italiană lavina limba germană Lawine
Cum se pronunță: uzură
UZURĂ, uzuri, substantiv feminin 1. Deteriorare progresivă prin uz îndelungat (sau neraţional); 2. (fig.) Stare de epuizare temporară a capacităţilor fizice şi spirituale în urma unui supraefort. Sursa: DEX ’09 Sinonime: deteriorare, uzaj, uzare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: usure (DEX ’09).
