Articles Tagged: cum se pronunta

UZURPATOR, -OARE, uzurpatori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care uzurpă (un drept, puterea de stat etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: usurpateur; limba latină: usurpator (DEX ’09).

UZUFRUCTUAR, -Ă, uzufructuari, -e, substantiv masculin și feminin: Persoană care beneficiază de dreptul de uzufruct. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: usufructuarius (DEX ’09).

UZUFRUCT, uzufructe, substantiv neutru: (jur.) Drept de a beneficia de bunuri străine cu obligaţia de a le păstra şi a le restitui la termenul prevăzut. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: usufructus (DEX ’09).

UZUAL, -Ă, uzuali, -e, adjectiv: Care are o largă întrebuinţare; de uz curent. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cunoscut, clasic, curent, frecvent, obișnuit, tradițional (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: usual; limba latină: usualis (DEX ’09).

UZITAT, -Ă, uzitați, -te, adjectiv: Care este folosit în mod curent; întrebuinţat frecvent. Sursa: DEX ’09 Sinonime: folosit, întrebuințat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: usité; limba latină: usitatus; limba italiană: usitato (DEX ’09).

UZINĂ, uzine, substantiv feminin: Întreprindere industrială de mari proporţii, care produce, în special, utilaje şi semifabricate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fabrică, (reg.) mașină, (germanism, în Ban.) verc, (înv.) cherhana (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: usine (DEX ’09).

UZINAL, -Ă, uzinali, -e, adjectiv: Care ţine de uzină; propriu uzinei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: usinal (DEX ’09).

UZINAJ, substantiv neutru: Operaţie tehnică de prelucrare a pieselor într-o uzină. Sursa: DEX ’09 Sinonime: uzinare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: usinage (DEX ’09).

UZBECĂ, substantiv feminin: (mai ales art.) Limba uzbecilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din uzbec (DEX ’09).

UZBEC, -Ă, uzbeci, -ce, I. adjectiv: Care aparţine Uzbekistanului sau populaţiei lui; din Uzbekistan; II. substantiv masculin și feminin: Persoană care face parte din populaţia de bază a Uzbekistanului sau este originară din Uzbekistan. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: uzbek (DEX ’09).