Cum se pronunță: uzanță

UZANȚĂ, uzanțe, substantiv feminin: Obicei statornicit de mult timp; practică uzuală; convenţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: datină, cutumă, obicei, regulă, rânduială, tipic, uz, (înv.) șart, conveniență (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: usance; limba italiană: usanza (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: uzaj

UZAJ, uzajuri, substantiv neutru 1. Uzură; 2. Uz. Sursa: DEX ’09 Sinonime: folosință, folosire, întrebuințare, utilizare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: usage (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: uz

UZ, uzuri, substantiv neutru 1. Aplicare în practică (pentru satisfacerea unor necesităţi); întrebuinţare; folosire; 2. uzanță; 3. (lingv.) Modalitate, consfinţită prin tradiţie, de folosire curentă a unităţilor de limbă în vorbire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: folosință, circulație, datină, cutumă, uzanță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: usus; limba italiană: uso (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: uvulă

UVULĂ, uvule, substantiv feminin: Apendice muscular din partea posterioară a cavităţii bucale, care contribuie la închiderea foselor nazale în procesul deglutiţiei; omuşor; guşter; împărătuş. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uvule; limba latină: uvula (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: uvular

UVULAR, -Ă, uvulari, -e, adjectiv 1. Care ţine de uvulă; referitor la uvulă; 2. (despre sunete) Care se articulează cu participarea uvulei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uvulaire (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: uvraj

UVRAJ, uvraje, substantiv neutru (înv.) 1. Creaţie literară sau ştiinţifică; scriere; lucrare; 2. Lucrare de construcţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: lucrare, operă, scriere, text (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ouvrage (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: uviol

UVIOL, substantiv neutru: Sticlă specială prin care pot pătrunde razele ultraviolete, folosită la confecţionarea unor aparate optice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Uviol; limba franceză: uviol (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: uvertură

UVERTURĂ, uverturi, substantiv feminin: Piesă orchestrală care precedă o lucrare muzicală de mari proporţii (destinată să introducă spectatorul în atmosfera operei ce urmează) sau care constituie o lucrare independentă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ouverture (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a striga

A STRIGA strig 1. Vb. intranz. 1) (despre oameni) A produce sunete puternice și stridente (de mânie, de groază sau de durere); a scoate strigăte; a țipa; a răcni. 2) A face gălăgie; a strica liniștea. 3) A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta enervarea, nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a țipa; a […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a se stropși

A SE STROPȘImă ~esc vb. intranz. pop. A spune ceva pe un ton ridicat, încruntându-se; a se răsti (la cineva) cu supărare în glas. Din bulg. strša, sl. sutrositi. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară strša. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță