SUBSEMNAT, subsemnată (subsemnați, subsemnate): substantiv masculin și feminin, Persoană care semnează sub cele scrise (sau spuse). Din sub- + lat. signum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină signum. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: subsecretar
SUBSECRETAR, subsecretari: substantiv masculin (în unele state): ~ de stat ministru adjunct și membru al guvernului. [Sil. -se-cre-]. Din sub- + fr. secrétaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză secrétaire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a subsuma
A SUBSUMA, subsumez: vb tranz. (noțiuni restrânse) A încadra într-o noțiune mai largă. Din fr. subsumer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subsumer. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a substitui
A SUBSTITUI, substitui: vb. tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzătoare (punând în loc altceva sau pe altcineva); a înlocui. 2) A schimba (într-o calitate), ținând locul (temporar); a înlocui; a suplini. [Sil. sub-sti-]. Din fr. substituer, lat. substituere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză substituer. (DEX ’09
Cum se pronunță: a substantiviza
A SUBSTANTIVIZA, substantivizez: vb. tranz. A face să se substantivizeze. Din lat. substantivum + suf. ~iza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină substantivum. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se substantiviza
A SE SUBSTANTIVIZApers. 3 se substantivizează: vb. intranz. (despre adjective, adverbe etc.) A căpăta valoare de substantiv. Din lat. substantivum + suf. ~iza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină substantivum. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se substantiva
A SE SUBSTANTIVApers. 3 se substantivizează: vb. intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. Din fr. substantiver. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză substantiver. (DEX ’09)
Cum se pronunță: ursitoare
URSITOARE, ursitoare, substantiv feminin: (în superstiţii) Fiinţă imaginară, despre care se crede că poate hotărî soarta omului la naştere. Sursa: DEX ’09 Sinonime: destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a ursi + suf. -toare (DEX ’09).
Cum se pronunță: ursită
URSITĂ, ursite, substantiv feminin 1. (în concepţiile mistice) Forţă supranaturală care se crede că predetermină desfăşurarea evenimentelor; soartă; destin; fatalitate; 2. ursitoare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a ursi (DEX ’09).
Cum se pronunță: ursit
URSIT, -Ă, ursiți, -te, substantiv masculin și feminin: Persoană predestinată să devină soţul sau soţia cuiva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a ursi (DEX ’09).
