Articles Tagged: cum se pronunta

URMĂRIRE, urmăriri, substantiv feminin: Acțiunea de a urmări. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fugărire, supraveghere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a urmări (DEX ’09).

URMĂ, urme, substantiv feminin 1. Semn lăsat de cineva sau de ceva pe o suprafaţă oarecare; 2. Punct sau stadiu final; 3. (mat.) Punct în care o dreaptă intersectează o anumită suprafață; 4. (mai ales la plural) Rămășițe, vestigii; 5. Cantitate foarte mică, abia perceptibilă, din ceva. Sursa: DEX ’09, dexonline Sinonime: (fig.) pistă, întipărire, […]

URMAȘ, -Ă, urmași, -e, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; descendent; coborâtor; 2. Copil care descinde dintr-o familie; progenitură; 3. Persoană care continuă cauza cuiva; 4. Persoană care succedă pe cineva într-un post sau într-o funcţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: coborâtor, descendent, odraslă, progenitură, scoborâtor, viță, vlăstar, […]

URMARE, urmări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a urma; 2. Fapt care rezultă dintr-o acţiune; rezultat; efect; consecinţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: continuare, succedare, frecventare, consecință (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a urma (DEX ’09).

URLUITOARE, urluitori, substantiv feminin: Maşină pentru producerea urluielii; maşină de urluit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urlui + suf. -toare (DEX ’09).

URLUIALĂ, urluieli, substantiv feminin: Produs obţinut din cereale (mai ales din porumb) măcinate mare şi folosit ca hrană pentru animale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urlui + suf. -eală (DEX ’09).

URLET, urlete, substantiv neutru 1. Sunet prelung şi răsunător (scos, mai ales, de animale); 2. (peior.) Vorbire răstită; 3. (peior.) Interpretare nearmonioasă a unei melodii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răcnet, strigăt, țipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urla + suf. -et (DEX ’09).

URLĂTOR, -OARE, urlători, -oare, adjectiv: Care urlă; care produce urlete. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urla + suf. -ător (DEX ’09).

URLĂTOARE, urlători, substantiv feminin 1. Curs vijelios de apă, care curge cu zgomot printr-o albie abruptă, de pe coasta unui munte; 2. (pop.) Loc pe cursul unei ape curgătoare unde apa curge vertical de la înălţime (producând un zgomot puternic). Sursa: DEX ’09 Sinonime: cascadă, cataractă, cădere de apă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urla […]

URLAȚI, substantiv masculin (la plural): A se duce (sau a umbla) pe urlați = a umbla fără rost; a pleca undeva fără a-şi pune un anumit scop. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a urla (DEX ’09).