Articles Tagged: cum se pronunta

URSAR, ursari, substantiv masculin: Persoană care dresează urşi şi îi poartă prin bâlciuri şi localităţi, punându-i să joace în faţa publicului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: urs + suf. -ar (DEX ’09).

UROTROPINĂ, substantiv feminin: Substanţă cristalină, incoloră, cu gust dulceag, obţinută pe cale industrială şi întrebuinţată, mai ales, în medicină (ca antiseptic în bolile căilor urinare). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (farm.) hexametilentetramină, metenamină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urotropine (DEX ’09).

UROMETRU, urometre, substantiv neutru: (med.) Aparat pentru determinarea densităţii urinei; areometru pentru urină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urometre (DEX ’09).

UROLOGIE, substantiv feminin: Ramură a medicinei care se ocupă de studiul bolilor aparatului urinar. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) nefrologie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urologie (DEX ’09).

UROLOGIC, -Ă, urologici, -ce, adjectiv: Care ţine de urologie; propriu urologiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urologique (DEX ’09).

UROLOG, -Ă, urologi, -ge, substantiv masculin și feminin: Medic specializat în urologie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) nefrolog (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urologue (DEX ’09).

UROGENITAL, -Ă, urogenitali, -e, adjectiv: Care este caracteristic pentru aparatul urinar şi cel genital. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (anat.) genito-urinar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urogénital (DEX ’09).

URNĂ, urne, substantiv feminin 1. (la popoarele antice) Vas de lut sau de bronz cu diverse întrebuinţări; 2. Vas mic în care se păstrează cenuşa mortului incinerat; 3. Cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă în care se introduc buletinele de vot. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urne; limba latină: urna (DEX […]

URMĂTOR, -OARE, următori, -oare, adjectiv (și substantival) 1. Care urmează după ceva sau după cineva; 2. Care este indicat în cele ce urmează. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) venitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urma + suf. -tor (DEX ’09).

URMĂRITOR, -OARE, urmăritori, -oare, adjectiv (și substantival): Care urmăreşte pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urmări + suf. -tor (DEX ’09).