Articles Tagged: cum se pronunta

URINOS, -OASĂ, urinoși, -oase, adjectiv: Care conţine urină; cu urină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urineux (DEX ’09).

URINIFER, -Ă, uriniferi, -e, adjectiv: Care este caracteristic pentru urină; de urină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urinifere (DEX ’09).

URINĂ, substantiv feminin: Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară şi eliminat din organism prin uretră. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi, ud (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urine; limba latină: urina (DEX ’09).

URINAR, -Ă, urinari, -e, adjectiv: Care ţine de secreţia şi evacuarea urinei din organism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urinaire (DEX ’09).

URINAL, urinale, substantiv neutru: Vas plat de sticlă sau de plastic cu un gât, care permite bărbaţilor bolnavi să urineze, fără a se scula din pat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urinal (DEX ’09).

URICAR, uricari, substantiv masculin: (în Moldova şi în Muntenia medievală) Slujbaş în cancelaria domnească care avea însărcinarea de a scrie urice; diac; gramatic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: uric + suf. -ar (DEX ’09).

URICAR, uricare, substantiv neutru: Culegere de documente vechi, de urice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: uric + suf. -ar (DEX ’09).

URIC, -Ă, urici, -e, adjectiv: Acid uric = acid organic natural prezent în cantități foarte reduse în sânge și eliminat de organism prin urină. Sursa: dexonline Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urique (dexonline).

URIC, urice, substantiv neutru 1. (în Moldova medievală) Proprietate funciară feudală, care se transmitea prin moştenire; 2. Carte domnească de proprietate ereditară; carte de danie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: örök (DEX ’09).

URECHELNIȚĂ, urechelnițe, substantiv feminin 1. Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze cărnoase, eliptice şi flori roz sau roşii, cultivată în scopuri decorative; 2. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale şi flori galbene, dispuse în umbele; urechea-iepurelui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ureche + suf. -elniță (DEX ’09).