Articles Tagged: cum se pronunta

URZICĂ, urzici, substantiv feminin 1. Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dinţate, acoperite (ca şi tulpina) de peri urticanţi, folosită în industria textilă, în medicină şi ca aliment; 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii, din care se confecționează saci. Sursa: DEX ’09, dexonline Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: urdica (DEX ’09).

URZEALĂ, urzeli, substantiv feminin 1. Acțiunea de a urzi; 2. Totalitate a firelor întinse în lungime pe războiul de ţesut, printre care se trec transversal firele de bătătură pentru a obţine ţesătura; 3. fig. rar (despre opere de artă) Fel de aranjare a elementelor componente; compoziţie; ţesătură; 4. (fig.) Acțiune reprobabilă pusă la cale în […]

URUIOC, uruioace, substantiv neutru: Totalitate a firelor de urzeală de la capătul pânzei, care rămân pe stative după tăierea acesteia. Sursa: DEX ’09 Sinonime: piedin (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: uriok, urivok (DEX ’09).

URTICARIE, substantiv feminin: Erupţie de natură alergică, sub formă de băşici roşii sau albe, care produc mâncărime. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) (pop.) blândă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urticaire (DEX ’09).

URTICANT, -Ă, urticanți, -te, adjectiv: (livr.) Care produce usturime; urzicător; usturător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urticant (DEX ’09).

URTICACEE, urticacee, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de plante erbacee anuale sau perene, de cele mai multe ori cu peri urzicători (reprezentanţi: urzica şi parecherniţa); 2. Plantă din această familie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urticacées (DEX ’09).

URSUZ, -Ă, ursuzi, -e, adjectiv: (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte în permanenţă nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; posomorât; posac; necomunicativ; neprietenos; acru; morocănos. Sursa: DEX ’09 Sinonime: insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, […]

URSULINĂ, ursuline, substantiv feminin: Călugăriţă catolică care se ocupă cu educaţia fetelor şi cu îngrijirea bolnavilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ursuline (DEX ’09).

URSULEȚ, ursuleți, substantiv masculin: (diminutiv de la urs) Pui de urs. Sursa: DEX ’09 Etimologie: urs + suf. -uleț (DEX ’09).

URSON, ursoane, substantiv neutru 1. Ţesătură care imită blana de urs; 2. Obiect de îmbrăcăminte (palton, haină etc.) confecţionat din astfel de ţesătură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ourson (DEX ’09).