Articles Tagged: cum se pronunta

VODĂ, substantiv masculin: (în Moldova şi în Muntenia medievală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; voievod; domn; domnitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: voda (DEX ’09).

VOCIFERANT, vociferanți, substantiv masculin: (rar) Persoană care vociferează, care răcneşte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vociférant (DEX ’09).

VOCE, voci, substantiv feminin 1. Facultate a omului de a emite sunete articulate; glas; grai; 2. Darul de a cânta frumos din gură; 3. Melodie susţinută de un grup de cântăreţi în cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vox, vocis; limba italiană: voce (DEX […]

VOCAȚIONAL, -Ă, vocaționali, -le, adjectiv: Referitor la vocație. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: vocational (DEX ’09).

VOCAȚIE, vocații, substantiv feminin: Atracţie înnăscută (pentru o anumită activitate); dispoziţie naturală; aplicaţie; aptitudine; înclinaţie; predispoziţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocation; limba latină: vocatio, -onis (DEX ’09).

VOCATIV, vocative, substantiv neutru: Caz al declinării care conţine forma specială pe care o ia substantivul pentru a exprima o adresare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocatif; limba latină: vocativus (DEX ’09).

VOCALIZĂ, vocalize, substantiv feminin: Exerciţii de canto în care denumirile notelor se înlocuiesc cu vocale (de cele mai multe ori cu “a”). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: vocalizzo; limba franceză: vocalise (DEX ’09).

VOCALISM, substantiv neutru 1.  Sistemul vocalic al unei limbi; 2. Compartiment al foneticii care studiază vocalele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocalisme (DEX ’09).

VOCALIC, -Ă, vocalici, -ce, adjectiv: Care ţine de vocale; propriu vocalelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocalique (DEX ’09).

VOCALĂ, vocale, substantiv feminin 1. Sunet al vorbirii produs prin ieşirea liberă a curentului de aer din plămâni; 2. Semn grafic ce reprezintă un astfel de sunet. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Vokal; limba italiană: vocale; limba latină: vocalis (DEX ’09).