Articles Tagged: cum se pronunta

ULTRAMARIN, substantiv neutru: Substanţă (naturală sau sintetică) de un albastru viu, întrebuinţată ca materie colorantă (la prepararea vopselelor de ulei, la albăstrirea albiturilor etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: albăstreală (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Ultramarin; limba franceză: ultramarine (DEX ’09).

ULTRAJ, ultraje, substantiv neutru 1. Ofensă adusă unei persoane oficiale (aflate în exerciţiul funcţiunii) constând din vorbe, gesturi sau ameninţări; 2. Jignire gravă. Sursa: DEX ‘0 Sinonime: afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: oultrage; limba italiană: oltraggio (DEX ’09).

ULTRAGIU, ultragii, substantiv neutru: ultraj. Sursa: DEX ’09

ULTRAFILTRU, ultrafiltre, substantiv neutru: (tehn.) Filtru des pentru materiale foarte fine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ultrafiltre (DEX ’09).

ULTRACENTRIFUGĂ, ultracentrifuge, substantiv feminin: Centrifugă care are o turaţie foarte mare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ultra- + centrifugă (DEX ’09).

ULTRAACUSTICĂ, substantiv feminin: Ramură a acusticii care se ocupă cu studiul ultrasunetelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ultra- + acustică (DEX ’09).

ULTIMATIV, -Ă, ultimativi, -e, adjectiv: Care are caracter de ultimatum; care conţine un ultimatum. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ultimatif (DEX ’09).

ULTIM, -Ă, ultimi, -e, adjectiv (și substantival) 1. Care este cel mai de pe urmă într-o ierarhie; 2. Care rămâne în urmă; care se află în coadă; 3. Care este cel mai aproape de momentul de față. Sursa: DEX ’09 Sinonime: final, suprem (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ultimus; limba italiană: […]

ULTERIOR, -OARĂ, ulteriori, -oare, adjectiv (şi adverbial): Care va urma sau se va petrece în viitor; care urmează după ceva sau cineva. Sursa: DEX ’09 Sinonime: posterior (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ultérieur; limba latină: ulterior (DEX ’09).

ULM, ulmi, substantiv masculin: Arbore înalt, cu coroana deasă, stufoasă, cu frunze asimetrice la bază şi cu flori dispuse în mănunchiuri compacte, al cărui lemn se foloseşte în industrie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) șleau, velniș, vânj (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ulmus (DEX ’09).