Articles Tagged: cum se pronunta

STRAJĂ străji substantiv feminin, 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; gardă. A fi (sau a sta) de ~ (sau a face ~) a păzi. 2) Grup de oameni înarmați care însoțește deținuții în timpul deplasării (ca să nu evadeze); escortă. 3) Persoană sau grup de persoane care asigură paza unui […]

STRANĂ ~e substantiv feminin, (în bisericile ortodoxe) 1) Rând de scaune de-a lungul pereților, pe care stau credincioșii în timpul slujbei religioase. 2) Loc destinat pentru cântăreți. [G.-D. stranei]. Din sl. strana. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strana.  (sursa DEX ’09)

A STRANGULA~ez vb. tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a sugruma. 4) fig. (acțiuni, manifestări etc.) A […]

A SE STRANGULA mă ~ez vb. intranz. 1) A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. Din lat. strangulare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strangulare.  (sursa DEX ’09)

STRANIU ~e (~i) adj., Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om ~. Purtare ~e. [Sil. -niu]. Din it. stranio. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stranio.  (sursa DEX ’09)

STRAPAZAN ~e substantiv neutru, pop. Dispozitiv pentru fixarea vâslelor, constând dintr-un cui fixat de marginea luntrii și o curelușă. Din turc. strabzan. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă strabzan.  (sursa DEX ’09)

STRAPONTINĂ ~e substantiv feminin, Scaun fără spetează, care se poate ridica și lăsa în jos, instalat suplimentar (într-o sală de spectacole, în tren, în trăsură etc.). [G.-D. strapontinei] Din fr. strapontin, it. strapuntino. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strapontin.  (sursa DEX ’09)

STRAS ~uri substantiv neutru, Sticlă de calitate înaltă, din care se fac imitații de pietre prețioase. Din fr. strass, germ. Strass. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strass.  (sursa DEX ’09)

STRAȘNIC ~că (~ci, ~ce) adj. și adverbial 1) Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru. Măcel ~. 2) Care este neobișnuit (ca proporții, intensitate etc.); amarnic; grozav; extraordinar. Ger ~. 3) Care este deosebit de aspru, de strict. Disciplină ~că. Din sl. strašinu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strašinu.  (sursa DEX ’09)