Articles Tagged: cum se pronunta

SUBRAU, subrauri: substantiv neutru, Bucățică de pânză cauciucată care se aplică la subsuoara hainelor pentru a le proteja contra transpirației. Din fr. sous-bras. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sous-bras. (DEX ’09)

SUBPRODUS, subproduse: substantiv neutru, Produs secundar obținut în procesul de fabricare a produsului principal. Din sub- + lat. producere. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină producere. (DEX ’09)

SUBPRESIUNE, subpresiuni: substantiv feminin, Presiune mai joasă decât cea considerată drept normală. Din sub- + fr. pression. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba franceză pression. (DEX ’09)

SUBPREFECT, subprefecți: substantiv masculin, Adjunct al prefectului. [Sil. sub-pre-] Din sub- + lat. praefectus. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină praefectus. (DEX ’09)

SUBPOPULAT, subpopulată (subpopulați, subpopulate): adj., (despre teritorii, localități) Care are o populație rară; puțin populat. Din sub- + lat. populare. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină populare. (DEX ’09)

SUBPOLAR, subpolară (subpolari, subpolare): adj., Care ține de zona imediat apropiată de regiunea polară; propriu acestei regiuni. Din sub- + lat. polaris. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină polaris. (DEX ’09)

SUBPĂMÂNTEAN, subpământeană (subpământeni, subpământene): adj., Care se află sub pământ; subteran. Bogății ~ene. Din sub- + lat. pavimentum. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină pavimentum. (DEX ’09)

SUBORDONAT II, subordonată (subordonați, subordonate) substantiv masculin și feminin, Persoană care se supune unui șef, care se află în subordine; subaltern. Din fr. subordonné. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subordonné. (DEX ’09)

SUBJONCTIV ~e substantiv neutru, gram. Mod personal al verbului care exprimă o acțiune dorită, posibilă, realizabilă; conjunctiv. [Sil. -jonc-tiv]. Din lat. subjunctivus, fr. subjonctif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subjunctivus. (DEX ’09)

SUBIECTIVITATE substantiv feminin, 1) Caracter, subiectiv. 2) Atitudine subiectivă. [G.-D. subiectivității]. Din fr. subjectivité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subjectivité. (DEX ’09)