Articles Tagged: cum se pronunta

SUBIECTIVIST II ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Adept al subiectivismului. Din fr. subjectiviste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subjectiviste. (DEX ’09)

SUBIECTIVIST I ~stă (~ști, ~ste) 1) adj.,Care ține de subiectivism; propriu subiectivismului. Concepție ~stă. 2) Care manifestă subiectivism; bazat pe impresii personale; neobiectiv. Apreciere ~stă. Din fr. subjectiviste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subjectiviste. (DEX ’09)

SUBIECTIVISM substantiv neutru, 1) Orientare filozofică care consideră că ceea ce există în realitate este în funcție de subiectul gânditor sau de conștiință. 2) Curent în sociologie conform căruia dezvoltarea societății este determinată de factori subiectivi (voința, stăruința unor personalități etc.). 3) Atitudine personală, părtinitoare. Din fr. subjectivisme, germ. Subjectivismus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

SUBIECT ~e substantiv neutru, 1) Problemă care stă la baza unor preocupări; chestiune despre care se scrie sau se vorbește. ~ de conversație. 2) Totalitate de fapte și acțiuni care constituie conținutul unei opere de artă. ~ul unui roman. 3) filoz. Om ca ființă activă și conștientă, înzestrat cu capacități cognitive. 4) Motiv al unei […]

SUBGRUPĂ ~e substantiv feminin, Subdiviziune a unei grupe. Din sub- + fr. groupe. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba franceză groupe. (DEX ’09)

SUBGRUP ~uri substantiv neutru, Subdiviziune a unui grup. Din sub- + fr. groupe. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba franceză groupe. (DEX ’09)

SUBGEN ~uri substantiv neutru, biol. Categorie sistematică intermediară între gen și specie. Din sub- + lat. genus. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină genus. (DEX ’09)

SUBFAMILIE ~i substantiv feminin, biol. Categorie sistematică intermediară între familie și gen. Din sub- + lat. familia. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină familia. (DEX ’09)

A SUBSCRIE, subscriu: 1. Vb. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A adeveri prin iscălitură; a iscăli; a semna. 2. Vb. intranz. 1) A se angaja printr-o semnătură la o acțiune de folos obștesc sau particular. 2) fig. A se declara de acord; a-și exprima încuviințarea. [Sil. sub-scri-]. Din sub- + lat. scribere. Etimologie: Cuvânt […]

A SUBROGA subrog: vb. tranz. jur. (persoane) A înlocui în vederea îndeplinirii unor funcții sau exercitării unor drepturi. [Sil. sub-ro-]. Din fr. subroger, lat. subrogare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subroger. (DEX ’09)