VOLBURĂ, volburi, substantiv feminin: Plantă erbacee cu flori de culoare albă sau roz, care au formă de pâlnie; poala (sau rochiţa) rândunicii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: volvula (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: volbură I
VOLBURĂ, volburi, substantiv feminin 1. Vânt puternic cu vârtejuri; 2. Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; vâltoare; bulboană; 3. (fig. rar) Învălmăşeală gălăgioasă; agitaţie zgomotoasă; vâltoare; tumult; vâlvă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: volvula (DEX ’09).
Cum se pronunță: volatilizabil
VOLATILIZABIL, -Ă, volatilizabili, -e, adjectiv: Care se poate volatiliza; cu proprietatea de a se volatiliza. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volatilisable (DEX ’09).
Cum se pronunță: volatilitate
VOLATILITATE, substantiv feminin: Caracter volatil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volatilité (DEX ’09).
Cum se pronunță: volatil
VOLATIL, -Ă, volatili, -e, adjectiv: (despre lichide) Care trece cu uşurinţă în stare de vapori la temperatura obişnuită. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volatil (DEX ’09).
Cum se pronunță: volapük
VOLAPÜK [pr.: volapiúc], substantiv neutru: Limbă artificială cu caracter internaţional. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Volapük; limba franceză: volapük (DEX ’09).
Cum se pronunță: volant II
VOLANT, volanți, substantiv masculin 1. Roată cu jantă masivă care se fixează pe arborele unei maşini pentru a-i uniformiza turaţia; 2. Piesă complexă a unei maşini bătătoare, folosită la scărmănarea bumbacului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volant (DEX ’09).
Cum se pronunță: volant I
VOLANT, -Ă, volanți, -te, adjectiv 1. Care se deplasează dintr-un loc în altul (în funcţie de necesităţi); caracterizat prin mobilitate; 2. Care durează puţin timp; de scurtă durată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volant (DEX ’09).
Cum se pronunță: voitor
VOITOR, -OARE, voitori, -oare, adjectiv: Care voieşte; care are o dorinţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a voi + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: voit II
VOIT, voiți, substantiv masculin: (înv., reg.) Județ. Sursa: DEX ’09
