Articles Tagged: cum se pronunta

VOIT, -Ă, voiți, -te, adjectiv: Care este realizat cu voinţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a voi (DEX ’09).

A VOLTIJA, voltijez, verb: (animale de călărie) A încăleca din fugă, fără ajutorul scărilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltiger (DEX ’09).

A VOLNICI, volnicesc, verb: (înv.) A face să fie în drept de a realiza ceva; a învesti cu drepturi; a împuternici. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din volnic (DEX ’09).

A SE VOLATILIZA, se volatilizează, verb 1. (despre lichide) A deveni volatil; a căpăta proprietăţi volatile; 2. (fig.) A se face nevăzut; a dispărea fără urmă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volatiliser (DEX ’09).

VOIOȘIE, voioșii, substantiv feminin: Stare a omului vesel; veselie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: voios + suf. -ie (DEX ’09).

VOIOS, -OASĂ, voioși, -oase, adjectiv 1. (despre persoane) Care este cuprins de voie bună; vesel; jovial; bucuros; 2. (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă voie bună; vesel; jovial; bucuros. Sursa: DEX ’09 Etimologie: voie + suf. -os (DEX ’09).

VOINICIE, voinicii, substantiv feminin (înv., pop.) 1. Caracter de voinic; 2. Faptă de voinic; 3. Viaţă de haiduc; haiducie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: voinic + suf. -ie (DEX ’09).

VOINICICĂ, voinicele, substantiv feminin: Plantă erbacee cu miros caractersitic (de usturoi), având tulpină erectă, păroasă la bază, frunze triunghiulare, folosită în scopuri alimentare şi medicinale; usturoiţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: voinic + suf. -ică (DEX ’09).

VOINICESC, -EASCĂ, voinicești, adjectiv: Care este caracteristic pentru voinici; de voinic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: voinic + suf. -esc (DEX ’09).

A VOINICI, voinicesc, verb (înv., pop.) 1. A săvârşi fapte de voinic; 2. (refl.) A-şi da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din voinic (DEX ’09).