Articles Tagged: cum se pronunta

VOLTIJĂ, voltije, substantiv feminin 1. Încălecare a calului din fugă, fără ajutorul scărilor; 2. Ansamblu de exerciţii de acrobatică executate pe cal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltige (DEX ’09).

VOLTĂ, volte, substantiv feminin 1. Mişcare de rotaţie în jurul axei proprii; 2. Tur complet, executat de un călăreţ în manej; 3. (sport) Mişcare de apărare a scrimerului; 4. (mar.) Schimbare de direcţie a unei nave, astfel ca vântul să lovească în celălalt bord. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volte; limba […]

VOLTAMPERMETRU, voltampermetre, substantiv neutru: Instrument care poate fi folosit alternativ ca voltmetru sau ca ampermetru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltamperemetre (DEX ’09).

VOLTAMETRU, voltametre, substantiv neutru: Instrument de măsurat intensitatea unui curent electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltametre (DEX ’09).

VOLTAJ, voltaje, substantiv neutru 1. Tensiune electrică exprimată în volţi; 2. Numărul de volţi necesar pentru funcţionarea normală a unui aparat electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltage (DEX ’09).

VOLTAIC, -Ă, voltaici, -ce, adjectiv: Care ţine de pilele electrice inventate de Volta; propriu pilelor electrice ale lui Volta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltaique (DEX ’09).

VOLT, volți, substantiv masculin: (fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a forţei electromotoare, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvoltă o putere de un watt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volt (DEX ’09).

VOLOC, voloace, substantiv neutru: Unealtă de pescuit, folosită în ape puţin adânci, constând dintr-o plasă întinsă pe un suport de lemn, care este trasă prin apă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: volok (DEX ’09).

VOLNICIE, substantiv feminin (înv.) 1. Stare de om volnic; libertate; 2. (jur.) Act prin care se acordă o permisiune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: volnic + suf. -ie (DEX ’09).

VOLNICEȘTE, adverb: (înv.) În mod voluntar; de bună voie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: volnic + suf. -eşte (DEX ’09).