1. PALMĂ, palme, substantiv feminin – 1. (la om și la maimuțe) Partea inferioară a mâinii, cuprinsă între încheietura cu antebrațul și vârful degetelor. * Lat de ~ unitate de măsură populară egală cu lățimea unei palme cu degetele lipite. Podul ~ei partea interioară a mâinii cuprinsă între încheietura cu antebrațul și degete. Dosul ~ei v. DOS. A bate din ~e a aplauda. Cât ai bate din ~e foarte repede. A ține (sau a duce, a purta) pe cineva ca pe (sau ca în) ~ (sau ~e) a manifesta o grijă deosebită față de cineva. A-l mânca pe cineva ~a (sau ~ele) a avea chef de a bate pe cineva. A bate ~a a încheia un târg; a cădea de acord. Când va crește păr în ~ nicicând. Cât păr în ~ nimic, nimeni. Ca-n ~ a) fără asperități; drept; plan. b) foarte amănunțit; detaliat. 2. Lovitură dată de cineva cu această parte a mâinii. A lua pe cineva la ~e a pălmui pe cineva. A trage (sau a da, a șterge) cuiva o ~ a lovi pe cineva cu palma (mai ales peste obraz). A mânca o ~ a primi o lovitură de palmă (mai ales peste față). 3. (în trecut) Unitate de măsură a lungimii egală cu distanța dintre vârful degetului mare si al celui mic depărtate la maximum unul de altul (aproximativ 25-28 centimetri). * De o ~ de mărime foarte mică sau foarte mare (în funcție de dimensiunile obiectului comparat cu palma). O ~ de pământ (sau de loc) o suprafață de pământ (sau o distanță) foarte mică. 4. Obiect cu care se bat covoarele; bătător. (G.-D. palmei)
Sursă: NODEX 2002
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “palma”
2. PALMĂ, palme, substantiv feminin înv. – 1. Simbol al unei victorii, constând dintr-o ramură de palmier. 2. (în arta decorativă) Ornament având forma stilizată a unei frunze de palmier; palmetă. (G.-D. palmei)
Sursă: NODEX 2002
Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “palme”
