Cum se pronunță: strigător II
STRIGĂTOR II ~i substantiv masculin , înv. Persoană care anunța cu voce tare unele știri; crainic; vestitor. Din lat. strigare + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: strigăt
STRIGĂT ~e substantiv neutru, 1) Sunet puternic (scos de om sau de unele animale); țipăt; răcnet. 2) Semnal emis cu voce tare. 3) rar v. STRIGĂTURĂ. Din lat....
Cum se pronunță: strigă
STRIGĂ ~gi substantiv feminin, 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce înfățișează un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele morții....
Cum se pronunță: spatulă
SPATULĂ ~e substantiv feminin, Unealtă în formă de lopată mică, având diverse întrebuințări (în sculptură, medicină etc.). . Din fr. spatule. Etimologie:...
Cum se pronunță: strajă
STRAJĂ străji substantiv feminin, 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; gardă. A fi (sau a sta) de ~ (sau a face ~) a...
Cum se pronunță: strană
STRANĂ ~e substantiv feminin, (în bisericile ortodoxe) 1) Rând de scaune de-a lungul pereților, pe care stau credincioșii în timpul slujbei religioase. 2)...
Cum se pronunță: a strangula
A STRANGULA~ez vb. tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.)...
Cum se pronunță: a se strangula
A SE STRANGULA mă ~ez vb. intranz. 1) A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A...
Cum se pronunță: straniu
STRANIU ~e (~i) adj., Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om ~. Purtare ~e. . Din it. stranio. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: strapazan
STRAPAZAN ~e substantiv neutru, pop. Dispozitiv pentru fixarea vâslelor, constând dintr-un cui fixat de marginea luntrii și o curelușă. Din turc. strabzan....
Cum se pronunță: strapontină
STRAPONTINĂ ~e substantiv feminin, Scaun fără spetează, care se poate ridica și lăsa în jos, instalat suplimentar (într-o sală de spectacole, în tren,...
Cum se pronunță: stras
STRAS ~uri substantiv neutru, Sticlă de calitate înaltă, din care se fac imitații de pietre prețioase. Din fr. strass, germ. Strass. Etimologie: Cuvânt provenit...
