Cum se pronunță: sporogeneză
SPOROGENEZĂ substantiv feminin, bot. Proces de formare a sporilor; sporulație. Din fr. sporogeneze. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporogeneze....
Cum se pronunță: sporofit
SPOROFIT ~e substantiv neutru, 1) la pl. Grup de plante inferioare care se înmulțesc prin spori (reprezentanți: algele, ciupercile, lichenii, ferigile etc.);...
Cum se pronunță: sporofilă
SPOROFILĂ ~e substantiv feminin, bot. Frunze care poartă sporangele. Din fr. sporophylle. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporophylle. (sursa...
Cum se pronunță: spornic
SPORNIC ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care are spor; care sporește. Muncă ~că. 2) (mai ales despre alimente) Care nu se consumă repede; care ține mult. 3) Care există...
Cum se pronunță: sporit
SPORIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPORI. 2) adj., Care este mai mare, luat în raport cu ceva normal; crescut; majorat. Cu puteri ~te. Din sl. sporu. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: sporifer
SPORIFER ~ă (~i, ~e) (despre plante) adj., Care conține sau produce spori. Din fr. sporifere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporifere. (sursa...
Cum se pronunță: sporangiofor
SPORANGIOFOR ~i substantiv masculin, bot. Suport al sporangelui. Din fr. sporangiophore. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporangiophore. (sursa...
Cum se pronunță: sporange
SPORANGE ~i substantiv masculin, bot. Organ de înmulțire în formă de sac, în care se dezvoltă sporii unor plante inferioare. Din fr. sporange. Etimologie:...
Cum se pronunță: sporadicitate
SPORADICITATE substantiv feminin, Caracter sporadic. Din fr. sporadicité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporadicité. (sursa DEX ’09...
Cum se pronunță: sporadic
SPORADIC ~că (~ci, ~ce) adj. și adverbial Care apare, se manifestă din când în când; lipsit de continuitate; de natură neregulată; răzleț. Din fr. sporadique....
Cum se pronunță: spor I
SPOR I ~uri substantiv neutru, 1) pop. Rezultat bun, obținut în urma depunerii unui efort; reușită; succes; izbândă. Cu ~ eficient. ◊ A avea ~ a obține...
Cum se pronunță: spor II
SPOR II ~i substantiv masculin, biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea...
