Cum se pronunță: a stărui
A STĂRUI stărui vb. intranz. 1) A da dovadă de insistență; a insista. 2) A păstra statornicie (în acțiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate...
Cum se pronunță: a stărosti
A STĂROSTI~esc 1. Vb. tranz., (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peți. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunți....
Cum se pronunță: a spovedi
A SPOVEDI~esc, vb. tranz. (credincioși creștini) A supune ritualului de spovedanie. Din sl. ispovĕdati. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă ispovĕdati....
Cum se pronunță: stație
STAȚIE ~i substantiv feminin, 1) Punct de staționare a vehiculelor special amenajat pe o cale de comunicație, destinat urcării și coborârii călătorilor sau...
Cum se pronunță: statură
STATURĂ ~i substantiv feminin, (la om) 1) Înălțime a corpului; talie. Înalt de ~. Mic de ~. ◊ În toată ~a în toată înălțimea. 2) Configurație a corpului;...
Cum se pronunță: statu-quo
STATU-QUO substantive neutru, Situație existentă sau care a existat la un moment dat, în raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenții...
Cum se pronunță: statuie
STATUIE statui substantiv feminin, Sculptură care reprezintă în întregime un om sau o altă ființă (reală sau imaginară). ~ de bronz. ~ ecvestră. ◊ Ca...
Cum se pronunță: statuetă
STATUETĂ ~e substantiv feminin, Statuie mică, servind, mai ales, la împodobirea interioarelor. . Din fr. statuette. Etimologie: Cuvânt provenit din franceză...
Cum se pronunță: statuar
STATUAR ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care seamănă cu o statuie; de tipul statuilor. 2) Care ține de statui; propriu statuilor. Marmură ~ă. . Din fr. statuaire, lat....
Cum se pronunță: statoscop
STATOSCOP ~oape, substantiv neutru, Instrument pentru înregistrarea variațiilor de altitudine ale unui avion în zbor. Din fr. statoscope, germ. Statoskop. Etimologie:...
Cum se pronunță: statornicie
STATORNICIE substantiv feminin, Caracter statornic. . Din lat. stare + suf. -ie. Etimologie: Cuvânt provenit din latină stare. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: statornic
STATORNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) adj., Care nu-și schimbă ușor convingerile; constant. ◊ A fi ~ la vorbă a se ține de cuvânt. 2) (despre locuitori,...
