Cum se pronunță: strâmb I
STRÂMB I adv. 1) (în opoziție cu drept) Cu deviere de la poziția normală; într-o parte. A merge ~. A crește ~. ◊ A sta (sau a ședea) ~ și a judeca drept...
Cum se pronunță: cartușerie
CARTUȘERIE, cartușerii, substantiv feminin: Secţie dintr-un arsenal unde se fabrică şi se depozitează cartuşe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cartuș (DEX...
Cum se pronunță: a strica
A STRICA, stric 1. Vb. tranz. 1) (obiecte) A face să se strice. 2) A preface din bun în rău. Grindina ~t via. 3) A face în mod necalitativ. Croitorul ~t costumul....
Cum se pronunță: a strâmtora
A STRÂMTORA~ez tranz. 1) A restrânge în spațiu; a grămădi într-un loc îngust. 2) fig. pop. (persoane) A face să nimerească într-o situație grea; a pune...
Cum se pronunță: a strâmta
A STRÂMTA~ez vb. tranz., A face să se strâmteze; a face (mai) strâmt; a îngusta. Din lat. strinctus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strinctus....
Cum se pronunță: a strâmba
A STRÂMBA strâmb 1, Vb. tranz. 1) A face să se strâmbe. ◊ ~ (sau a muta) cuiva fălcile a trage cuiva o bătaie zdravănă. 2) (persoane) A imita în batjocură;...
Cum se pronunță: a se strâmtora
A SE STRÂMTORA, mă ~ez, vb intranz. (despre persoane) A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai; a se restrânge. Din lat....
Cum se pronunță: a se strâmta
A SE STRÂMTAmă ~ez, vb. intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lățime; a deveni mai puțin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat....
Cum se pronunță: a se strâmba
A SE STRÂMBA mă strâmb, vb. intranz. 1) A pierde forma sau poziția inițială. 2) (despre persoane) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau...
Cum se pronunță: strâmb II
STRÂMB II ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu drept) adj., Care nu este drept; înclinat, lăsat pe o parte. Perete ~. ◊ Mărturie ~ă mărturie care nu corespunde...
Cum se pronunță: străveziu
STRĂVEZIU ~e (~i) 1) adj., Prin care trece lumina; transparent. Sticlă ~e. 2) (despre apă, lumină etc.) Care este lipsit de orice impurități; limpede; curat....
Cum se pronunță: străvechi
STRĂVECHI ~e (~i) Care este moștenit de la strămoși; transmis prin moștenire; strămoșesc; străbun. Vremuri ~. Așezare ~e. Din stră- + lat. veclus. Etimologie:...
