Cum se pronunță: strănepoată
STRĂNEPOATĂ ~e substantiv feminin, Fiică a nepotului sau a nepoatei în raport cu străbunicii. Din stră- + lat. nepos. Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: strămurare
STRĂMURARE ~ări substantiv feminin, înv. pop. Băț ascuțit la vârf cu care se împung animalele, când sunt îndemnate la mers. Din lat. stimularia. Etimologie:...
Cum se pronunță: strămoșește
STRĂMOȘEȘTE adv. În felul sau după obiceiul strămoșilor; cum obișnuiau strămoșii; ca strămoșii; ca în vechime. Din stră- + cf. alb. moshë + suf. ~ește....
Cum se pronunță: strămoșesc
STRĂMOȘESC ~ească (~ești) 1) Care aparține strămoșilor; privitor la generațiile precedente; străbun; străvechi. 2) Care este transmis prin moștenire;...
Cum se pronunță: strămoș
STRĂMOȘ ~oașă (~oși, ~oașe) substantiv masculin și feminin, mai ales la pl. Persoană care aparține generației precedente; străbun. Din moși ~i din vremuri...
Cum se pronunță: strălucit
STRĂLUCIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STRĂLUCI. 2) fig. Care se impune prin calitățile sale; excepțional; excelent. Operetă ~tă. 3) adj. și adverbial Care trezește...
Cum se pronunță: strălucire
STRĂLUCIRE ~i substantiv feminin, 1) v. A STRĂLUCI. 2) Lumină vie emanată de ceva. 3) fig. Totalitate de calități care impresionează, trezind respect și...
Cum se pronunță: străluc
STRĂLUC ~ci substantiv masculin, Gândac cu corpul alungit, cu aripi albastre-verzui, lucioase, și cu antene mari, întoarse în lături și îndărăt. Din stră...
Cum se pronunță: strălimbă
STRĂLIMBĂ ~i substantiv feminin, Limbă veche de la care provine o familie de limbi. Din stră- + lat. lingua. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină lingua....
Cum se pronunță: strâjnic
STRÂJNIC ~ci substantiv masculin, pop. Cal de la unu până la trei ani, neînvățat cu tracțiunea; mânzoc. Din sl. strižniku. Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: a străvedea
A STRĂVEDEA străvăd, vb. tranz. rar (obiecte, ființe) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.); a zări printre alte elemente; a întrevedea;...
Cum se pronunță: a străpunge
A STRĂPUNGE străpung vb. tranz. 1) (despre obiecte cu vârf ascuțit) A răzbate dintr-o parte în alta. 2) (despre persoane) A supune unei acțiuni de spargere...
