A

ABȚINERE, abțineri, substantiv feminin Acţiunea de a se abţine şi rezultatul ei. – V. abține. Sursa: DEX ’09

ABȚIGUIT, -Ă, abţiguiți, -te, adj. (Fam.) 1. Beat. 2. Modificat; p. ext. falsificat. – V. abtigui. Sursa: DEX ’09

ABȚIGUIRE, abțiguiri, s.f. (Fam.) Acţiunea de a (se) abţigui. -V. abțigui. Sursa: DEX ’09

ABȚIBILD, abțibilduri, substantiv neutru 1. Imagine în culori imprimată pe un strat subțire de colodiu, care se aplică pe o suprafață netedă, umezindu-se şi dezlipindu-se de pe hârtia pe care a fost lipit. 2. Fig. (La pl.) Nimicuri, fapte mărunte; mici şmecherii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: abziehbild (DEX ’09).

ABSURDITATE, absurdități, substantiv feminin Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, conceptie absurdă; prostie, ineptie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: absurdité și absurditas, -atis (DEX ’09).

ABSURD, -Ă, absurzi, -de, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocoteşte legile naturii şi ale societății, contrar bunului-simt: ilogic. Loc. adv. Prin absurd = admiţând un raţionament fals, o situație aproape imposibilă. Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar este fals. 2. […]

ABSTRUS, -Ă, abstruşi, -se, adjectiv (Livr.) Neclar, confuz, încurcat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstrus (DEX ’09).

ABSTRAGERE, abstrageri, s.f. (Rar) Acțiunea de a abstrage şi rezultatul ei. – V. abstrage. Sursa: DEX ’09

ABSTRACȚIUNE substantiv feminin v. abstracție Sursa: DEX ’09

ABSTRACȚIONIST, -A, abstracționişti, -ste, adjectiv, substantiv masculin şi feminin 1. Adj. Care aparține abstracţionismului, referitor la abstracţionism. 2. S.m. şi f. Adept al abstracţionismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstractionniste (DEX ’09).