ABUZA, abuzez, verb I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalităţi, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abuser (DEX ’09).
A
Cum se pronunță: a aburi
ABURI, aburesc, verb IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. Fig. (Rar) A se aprinde, a se înroşi, a se îmbujora (la față). 4. Tranz. Fig. A atinge uşor (ca o suflare). Intranz. (Rar; despre vânt) […]
Cum se pronunță: aburire
ABURIRE, aburiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) aburi şi rezultatul ei. Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acţiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însuşiri, a uşurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: abureală
ABUREALĂ, abureli, substantiv feminin 1. Aburi condensaţi în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: a aburca
ABURCA, aburc, verb I. Tranz. şi refl. (Pop.) A (se) urca, a (se) sui căţărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: abur
ABUR, aburi, substantiv masculin 1. Vapori de apă. 2. Ceaţă rară. 3. (Rar) Adiere. 4. Fig. Suflare uşoară (a vântului), boare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: avull (DEX ’09).
Cum se pronunță: abundență
ABUNDENȚĂ substantiv feminin Cantitate mare, belşug, bogăție, prisos. Loc. adv. Din abundenţă = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abondance și abundantia (DEX ’09).
Cum se pronunță: abundent
ABUNDENT, -Ă, abundenți, -te, adjectiv Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelşugat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abondant și abundans, -ntis. (DEX ’09).
Cum se pronunță: abulie
ABULIE, abulii, substantiv feminin Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puţin pronunțată a voinţei; nehotărâre, inerţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aboulie (DEX ’09).
Cum se pronunță: abulic
ABULIC, -Ă, abulici, -ce, adjectiv, substantiv masculin şi feminin (Persoană) care suferă de abulie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aboulique (DEX ’09).
