E

EPISCOP, episcopi, substantiv masculin (folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) 1. Slujitor al cultului cu grad inferior celui de mitropolit; 2. Conducător al unei eparhii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: episckopos; limba latină: episcopus (DEX ’09).

EPILOG, epiloguri, substantiv neutru 1. Rezumat al unei lucrări literare, plasat la sfârşitul acesteia; 2. (fig.) Deznodământ al unei acţiuni, al unei situaţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: deznodământ (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épilogue; limba latină: epilogus (DEX ’09).

EPILEPTIC, -Ă, epileptici, -ce, I. adjectiv: Care ţine de epilepsie; propriu epilepsiei; II. substantiv masculin și feminin: Persoană care suferă de epilepsie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) comițial, (reg.) năbădăios, stropșit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épileptique; limba latină: epilepticus (DEX ’09).

EPILEPSIE, epilepsii, substantiv feminin: Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive şi prin pierderea cunoştinţei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) (înv. și pop.) nevoie, (pop.) năbădăi, (pl.), pedepsie, poceală, răutate, stropșeală, boala-copiilor, boală-rea, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-copiilor, (înv. și reg.) stropșire, stropșitură, (reg.) aboală, apucat, pricină, alte-alea, (prin Transilv.) agâmbală, (prin Munt.) […]

EPILATOR, epilatoare, substantiv neutru: Produs cosmetic sau aparat care epilează; depilator. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épilatoir (DEX ’09).

EPIGRAMIST, -Ă, epigramiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Autor de epigrame. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épigrammiste (DEX ’09).

EPIGRAMATIC, -Ă, epigramatici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de epigramă; propriu epigramei; 2. Care conţine o epigramă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: satiric, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épigrammatique; limba latină: epigrammaticus (DEX ’09).

EPIGRAMĂ, epigrame, substantiv feminin: Poezie lirică de proporţii reduse care satirizează trăsăturile morale negative ale unei persoane sau anumite stări de lucruri, terminându-se, de obicei, printr-o poantă ironică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épigramme; limba latină: epigramma (DEX ’09).

EPIGRAFIST, -Ă, epigrafiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Specialist în epigrafie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épigraphiste (DEX ’09).

EPIGRAFIE, epigrafii, substantiv feminin: Ştiinţă care se ocupă cu studiul inscripţiilor vechi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épigraphie (DEX ’09).