E

EPONJ, substantiv neutru: Ţesătură moale cu fire buclate din care se fac prosoape şi unele obiecte de îmbrăcăminte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éponge (DEX ’09).

EPOPEE, epopei, substantiv feminin 1. Poem epic de mari proporţii, în care se relatează fapte de eroism (legendare sau istorice) de o deosebită importanţă pentru viaţa unui popor; 2. Şir de fapte eroice, glorioase. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (lit.) poem epic, (livr.) epos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épopée (DEX ’09).

EPOS, eposuri, substantiv neutru 1. Ansamblu de motive epice majore proprii unei culturi; 2. Poem epic în versuri, de mari proporţii, în care se povestesc fapte eroice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: epopee, poem epic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Epos (DEX ’09).

EPRUBETĂ, eprubete, substantiv feminin: Vas de sticlă în formă de tub, închis la un capăt, folosit în laboratoare pentru experienţe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éprouvette (DEX ’09).

EPRUVETĂ, epruvete, substantiv feminin: Obiect de probă supus unor încercări în vederea determinării proprietăţii materialului respectiv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éprouvette (DEX ’09).

EPISOD, episoade, substantiv neutru 1. Acţiune secundară într-o operă artistică (film, piesă, roman etc.) menită să varieze expunerea; 2. Întâmplare de mică importanţă din viaţa unui om. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fragment, scenă, întâmplare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épisode (DEX ’09).

EPISCOPIE, episcopii, substantiv feminin 1. Funcţie de episcop; episcopat; 2. Perioada de timp în care un episcop îşi deţine funcţia; 3. Diviziune administrativă bisericească condusă de un episcop; eparhie; 4. Sediul episcopului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) dieceză, eparhie, episcopat, (înv.) vlădicie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: episkopía (DEX ’09).

EPISCOPAT, episcopate, substantiv neutru 1. Funcţia de episcop; 2. Timpul cât este în funcţie un episcop. Sursa: DEX ’09 Sinonime: episcopie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épiscopat; limba latină: episcopatus (DEX ’09).

EPISCOPAL, -Ă, episcopali, -e, adjectiv 1. Care aparţine episcopului; de episcop; 2. Care ţine de episcopie; propriu episcopiei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) diecezan, eparhial, (înv.) pastoral, vlădicesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épiscopal; limba latină: episcopalis (DEX ’09).

EPISCOP, episcoape, substantiv neutru 1. Aparat optic pentru proiectarea pe un ecran a obiectelor opace; 2. Dispozitiv optic folosit la tancuri pentru a face observări în câmpul de luptă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Episkop (DEX ’09).