A EXPEDIA, expediez, verb tranzitiv – 1. (corespondență, colete, mărfuri) A trimite prin poștă la destinație. 2. fam. (persoane) A trimite în altă parte pentru a se debarasa. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “expediere” și din limba franceză “expédier”
E
Cum se pronunță: a expectora
A EXPECTORA, expectorez, verb tranzitiv – (flegmă, mucozități) A elimina prin tuse din căile respiratorii. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “expectorare” și din limba franceză “expectorer”
Cum se pronunță: exobiologie
EXOBIOLOGIE, substantiv feminin – Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul formelor de viață extraterestră; astrobiologie. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exobiologie”
Cum se pronunță: existențialism
EXISTENȚIALISM, substantiv neutru – Curent filozofic contemporan care consideră drept reală doar existența umană. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “existentialisme”
Cum se pronunță: existențialist
1. EXISTENȚIALIST, existențialistă (~ști, ~ste), adjectiv – Care ține de existențialism; propriu existențialismului. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “existentialiste” 2. EXISTENȚIALIST, existențialistă (~ști, ~ste), substantiv masculin și feminin – Adept al existențialismului. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “existentialiste”
Cum se pronunță: existențial
EXISTENȚIAL, existențială (~i, ~e), adjectiv – Care ține de existență; propriu existenței. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “existentialis” și din limba franceză “existentiel”
Cum se pronunță: existență
EXISTENȚĂ, existențe, substantiv feminin – 1. Situație existentă; faptul de a exista. 2. Realitate imediată și concretă, care există independent de conștiința omului. 3. Mod de viață; fel de trai. 4. Totalitate de mijloace materiale necesare vieții omului. (G.-D. existenței) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “existentia” și din limba franceză “existence”
Cum se pronunță: existent
EXISTENT, existentă (~ți, ~te), adjectiv – 1. Care există în mod real, în prezent. Adevăr ~. 2. Care este valabil pentru perioada dată; în vigoare la momentul dat. Ordine ~tă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “existens, ~ntis” și din limba franceză “existant”
Cum se pronunță: exilat
EXILAT, exilată (~ți, ~te), adjectiv și substantiv – Care este pedepsit cu exil sau este plecat de bunăvoie din țara sa. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a exila”
Cum se pronunță: excitabil
EXCITABIL, excitabilă (~i, ~e), adjectiv – Care poate fi (ușor) excitat. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “excitabilis” și din limba franceză “excitable”

