A SE EXILA, mă exilez, verb intranzitiv – A pleca de bunăvoie în exil. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exiler”
E
Cum se pronunță: a exmatricula
A EXMA TRICULA, exmatriculez, verb tranzitiv – (elevi, studenți) A exclude dintr-o instituție de învățământ. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “exmatrikulieren”
Cum se pronunță: a exista
A EXISTA, exist, verb intranzitiv – 1. A se afla în realitate; a fi; a ființa. 2. (despre ființe) A se afla în viață; a fi viu; a trăi, a viețui. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “existere” și din limba franceză “exister”
Cum se pronunță: a exorciza
A EXORCIZA, exorcizez, verb tranzitiv – (cuvinte magice, rugăciuni sau descântece) A pronunța pentru a alunga diavolul și duhurile rele. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exorcisare” și din limba franceză “exorciser”
Cum se pronunță: exil
EXIL, exiluri, substantiv neutru – 1. Măsură represivă constând în expulzarea din țară sau din locul de trai a unei persoane care s-a făcut vinovată față de stat; expulzare; deportare; surghiun. 2. Situație a unei persoane supuse unei asemenea măsuri represive. 3. Plecare benevolă a unei persoane. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: exigență
EXIGENȚĂ, exigențe, substantiv feminin – 1. Caracter exigent. 2. Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; cerință. (G.-D. exigenței) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exigentia” și din limba franceză “exigence”
Cum se pronunță: exigent
EXIGENT, exigentă (~ți, ~te), adjectiv – 1. (despre persoane și despre manifestările lor) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; aspru; dur; sever. 2. Care manifestă grijă sporită și corectitudine în îndeplinirea anumitor obligații sau în realizarea lucrurilor. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exigens, ~ntis” și din limba franceză “exigeant”
Cum se pronunță: exhibiționism
EXHIBIȚIONISM, substantiv neutru – Înclinație spre exhibiții; mania de a face exhibiții. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exhibitionnisme”
Cum se pronunță: exhibiție
EXHIBIȚIE, exhibiții, substantiv feminin – 1. Expunere demonstrativă a unor lucruri în public, pentru a trezi admirația. 2. la pl. Jonglerii la circ. (G.-D exhibiției) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exhibitio, ~onis” și din limba franceză “exhibition”
Cum se pronunță: exhaustor
EXHAUSTOR, exhaustoare, substantiv neutru – 1. Ventilator folosit pentru evacuarea aerului impurificat sau a gazelor din încăperi închise. 2. Dispozitiv pentru alimentarea carburatorului cu carburant. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exhausteur”

